25 de definiții pentru boiangiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOIANGIU, boiangii, s. m. (Înv.) Vopsitor de textile. – Din tc. boyacı.

boiangiu sm [At: (a. 1788) DOC., ap. ȘIO / V: (pop; reg) ~ien~, ~in~, ~iun~, buin~, ~giu (P: bo-a~), ~giu[1] / Pl: ~ii / E: tc boyaci] Vopsitor de textile. corectat(ă)

  1. Ultimele două variante ~giu sunt identice cu forma cuvântului-titlu. — Ladislau Strifler

boiangiu s.m. Vopsitor de materiale textile. • pl. -gii. /<tc. boyacı.

BOIANGIU sm. 🛞 Cel ce boește lînă, bumbac, pînzeturi, stofe, etc. (🖼 528) [tc. boyaǧy].

BOIANGIU, boiangii, s. m. Vopsitor de textile. – Din tc. boyacı.

BOIANGIU, boiangii, s. m. Meseriaș care se ocupă cu vopsitul lînii și al țesăturilor; vopsitor.

BOIANGIU, boiangii, s. m. Vopsitor de lînă și țesături. – Tc. boyacı.

BOIANGIU ~i m. înv. Persoană specializată în vopsitul materialelor textile; vopsitor. /<turc. boyaci

boiangiu m. cel ce boiește haine, pânzeturi, bumbac, lână. [Turc. BOYADJY].

boĭangíŭ m. (turc. boĭağy; ngr. bogĭantzis). Văpsitor. Văpselar. În est boĭen- și boin-.

boagiu sm vz boiangiu

bogăngiu sm vz boiangiu

boiengiu sm vz boiangiu

boiungiu sm vz boiangiu

buiengiu sm vz boiangiu

buingiu sm vz boiangiu

buiungiu sm vz boiangiu

❍BUINGIU = BOIANGIU.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

boiangiu (înv.) s. m., art. boiangiul; pl. boiangii, art. boiangiii (desp. -gi-ii)

boiangiu (înv.) s. m., art. boiangiul; pl. boiangii, art. boiangiii (-gi-ii)

boiangiu s. m., art. boiangiul; pl. boiangii, art. boiangiii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOIANGIU s. vopsitor. (~ la o boiangerie.)

BOIANGIU s. vopsitor. (~ la o boiangerie.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

boiangiu (boiangii), s. m. – Vopsitor de textile. – Var. boi(e)ngiu, boiungiu. Mr. buiagi. Tc. boyaci (Șeineanu, II, 57), cf. ngr. μπογιαντζής, bg. boiadžija.Der. boiangerie, s. f. (vopsitorie; în Arg., sînge, hemoragie); boiangioaie, s. f. (plantă, grozamă); boiangioaică, s. f. (femeie care vopsește textile).

Intrare: boiangiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boiangiu
  • boiangiul
  • boiangiu‑
plural
  • boiangii
  • boiangiii
genitiv-dativ singular
  • boiangiu
  • boiangiului
plural
  • boiangii
  • boiangiilor
vocativ singular
  • boiangiule
plural
  • boiangiilor
boagiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
buingiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
buiengiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
boiungiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bogăngiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
boiengiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
buiungiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boiangiu, boiangiisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.