bogoslov [At: DOSOFTEI, V. S. 40 / V: ~glosov sm / Pl: ~i / E: vsl богословъ] (Îvp) 1-2 a, sm Teolog.

BOGOSLOV adj. și sm. ⛪ Teolog: legătorul nostru ~... îl cunoștea pe moșneagul (GRIG.) ; ~ii erau toți oameni mari, cu barbă și cu mustăți (SLV.) [vsl.].

BOGOSLOV, bogoslovi, s. m. (Învechit) Teolog. Bogoslovii erau toți oameni mari, cu barbă și cu mustețe. SLAVICI, O. I 96. ♦ (Adjectival) învățat, savant. Țăranii disprețuiesc pe popii bogoslovi, cum se cheamă pe la noi cei ce au făcut seminariul. CONTEMPORANUL, III 651. [S-au adunat] din toate părțile lumii, toți oameni cuvioși, foarte procopsiți și bogoslovi. NEGRUZZI, S. I 226.

BOGOSLOV, bogoslovi, s. m. (Înv.) Teolog. ♦ (Adjectival) Învățat. – Slav. (v. sl. bogoslovu).

bogoslov m. teolog sau cuvântătorul de Dumnezeu (supranumele sfântului Grigorie). [Slav. BOGOSLOVĬ, teolog].

bogoslóv m. (vsl. bogoslovŭ, d. bogŭ, Dumnezeŭ, și solvo, cuvînt). L.V. Teolog.

boglosov sm vz bogoslov

bogoslov s. m., pl. bogoslovi

bogoslov (-vă), adj. – (Înv.) Teolog. Sl. bogoslovĭ, format pe baza gr. υεόλογος. Nu pare a fi avut circulație pop. – Der. bogoslovie, s. f. (teologie); bogoslovi, vb. (a predica).

BOGOSLOV slav, calendaristic, traduce pe gr. Theologos, epitetul lui Ioan evanghelistul și al lui Grigorie de Nazianz. I. 1. -b. (AO X 129, XI 217; XXII 129); – Gr. (17 B IV 469); – Pătru, munt. (BCI V 199); – și -a (Ard II 74, 184). II. Scurtări: 1. Bog Ion (Ard II 202); -ul, vlah din Serbia, sec. XIV (DR IV). Cu sufixul -a sau în genitivul slav: Boga. pren. (16 B I 144; Pom; P¹¹ fila 27); neg. în T-viște (16 B III 177); aprod. mold. (Isp III *); munt., din r. Buzău (17 B IV 32); idem (17 B I 93); – Leon, ar. act. 3. + -an: Boganul, Sandu (Bîr II 385). 4. Bogoje (Vr; 16 B VI 39); -escu, act; Bogoiu (16 B IV324). 5. Cf. și Bugoiu act. (Sc) 6. Bogoș (Buc), dar cf. și magh. bogos „noduros” (B A ung 18). 7. Boguș, 1422 (Dm; Isp I¹). 8. Bugmoi din Chiojd (Mz PI I 44) probabil din expresia slavă bog – moi. 9. Din forma big. și ucr. Бox-: a) Boh/an s. (17 B II 289); -ul, D. mold. (Sd I -II); b) Bóhuș, 1436 (Sd XIX 11).

BOGOSLOV s. v. teolog.

bogoslov s. v. TEOLOG.