2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bogoslóv [At: DOSOFTEI, V. S. 40 / V: ~glosov sm / Pl: ~i / E: vsl богословъ] (Îvp) 1-2 a, sm Teolog.

BOGOSLÓV, bogoslovi, s. m. (Învechit) Teolog. Bogoslovii erau toți oameni mari, cu barbă și cu mustețe. SLAVICI, O. I 96. ♦ (Adjectival) învățat, savant. Țăranii disprețuiesc pe popii bogoslovi, cum se cheamă pe la noi cei ce au făcut seminariul. CONTEMPORANUL, III 651. [S-au adunat] din toate părțile lumii, toți oameni cuvioși, foarte procopsiți și bogoslovi. NEGRUZZI, S. I 226.

BOGOSLÓV, bogoslovi, s. m. (Înv.) Teolog. ♦ (Adjectival) Învățat. – Slav. (v. sl. bogoslovu).

bogoslov m. teolog sau cuvântătorul de Dumnezeu (supranumele sfântului Grigorie). [Slav. BOGOSLOVĬ, teolog].

bogoslóv m. (vsl. bogoslovŭ, d. bogŭ, Dumnezeŭ, și solvo, cuvînt). L.V. Teolog.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bogoslóv s. m., pl. bogoslóvi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bogoslóv (-vă), adj. – (Înv.) Teolog. Sl. bogoslovĭ, format pe baza gr. υεόλογος. Nu pare a fi avut circulație pop.Der. bogoslovie, s. f. (teologie); bogoslovi, vb. (a predica).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOGOSLOV slav, calendaristic, traduce pe gr. Theologos, epitetul lui Ioan evanghelistul și al lui Grigorie de Nazianz. I. 1. -b. (AO X 129, XI 217; XXII 129); – Gr. (17 B IV 469); – Pătru, munt. (BCI V 199); – și -a (Ard II 74, 184). II. Scurtări: 1. Bog Ion (Ard II 202); -ul, vlah din Serbia, sec. XIV (DR IV). Cu sufixul -a sau în genitivul slav: Boga. pren. (16 B I 144; Pom; P11 fila 27); neg. în T-viște (16 B III 177); aprod. mold. (Isp III *); munt., din r. Buzău (17 B IV 32); idem (17 B I 93); – Leon, ar. act. 3. + -an: Boganul, Sandu (Bîr II 385). 4. Bogoje (Vr; 16 B VI 39); -escu, act; Bogoiu (16 B IV324). 5. Cf. și Bugoiu act. (Sc) 6. Bogoș (Buc), dar cf. și magh. bogos „noduros” (B A ung 18). 7. Boguș, 1422 (Dm; Isp I1). 8. Bugmoi din Chiojd (Mz PI I 44) probabil din expresia slavă bogmoi. 9. Din forma big. și ucr. Бox-: a) Boh/an s. (17 B II 289); -ul, D. mold. (Sd I -II); b) Bóhuș, 1436 (Sd XIX 11).

Intrare: bogoslov
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bogoslov
  • bogoslovul
  • bogoslovu‑
plural
  • bogoslovi
  • bogoslovii
genitiv-dativ singular
  • bogoslov
  • bogoslovului
plural
  • bogoslovi
  • bogoslovilor
vocativ singular
  • bogoslovule
plural
  • bogoslovilor
Intrare: Bogoslov
Bogoslov nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bogoslov
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bogoslov

  • surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Bogoslovii erau toți oameni mari, cu barbă și cu mustețe. SLAVICI, O. I 96.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Țăranii disprețuiesc pe popii bogoslovi, cum se cheamă pe la noi cei ce au făcut seminariul. CONTEMPORANUL, III 651.
        surse: DLRLC
      • [S-au adunat] din toate părțile lumii, toți oameni cuvioși, foarte procopsiți și bogoslovi. NEGRUZZI, S. I 226.
        surse: DLRLC

etimologie: