BOGASIERIE, bogasierii, s. f. (Înv.) 1. Ocupația, negoțul bogasierului. 2. Marfă de bogasier; p. ext. prăvălie unde își exercită profesia bogasierii. [Pr.: -si-e-] – Bogasier + suf. -ie.

bogasierie sf [At: (a. 1786) URICARIUL II, 47/4 / Pl: ~ii / E: bogasier + -ie] (Înv) 1 Meseria bogasierului. 2 Prăvălia bogasierului Cf lipscănie. 3 Marfa de bogasier.

bogasierie s.f. (înv.) 1 Ocupația, negoțul bogasierului. 2 Marfă de bogasier. ♦ Ext. Prăvălie unde își exercită profesiunea bogasierii. • sil. -si-e-. g.-d. -iei. /bogasier + -ie.

BOGASIERIE, bogasierii, s. f. (Înv.) 1. Ocupația, negoțul bogasierului. 2. Marfă de bogasier; p. ext. prăvălie unde își exercită profesiunea bogasierii. [Pr.: -si-e-] – Bogasier + suf. -ie.

BOGASIERIE, bogasierii, s. f. (Învechit) 1. Ocupația bogasierului, negoțul făcut de acesta; lipscănie. Nu e vorba, am cu ce trăi; am parte în bogasierie la Ploiești. CARAGIALE, O. I 187. 2. Marfă vîndută de bogasier (în special țesături de bumbac); p. e xt. prăvălia unde se vindea această marfă. – Pronunțat: -si-e-.

BOGASIERIE, bogasierii, s. f. (Înv.) 1. Ocupația, negoțul bogasierului. 2. Marfă vîndută de bogasier; p. ext. prăvălie unde se vindea această marfă. [Pr.: -si-e-] – Din bogasier + suf. -ie.

bogasierie f. prăvălia bogasierului.

bogasieríe f. Prăvălia saŭ negoțu bogasieruluĭ.

bogasierie (înv.) (desp. -si-e-) s. f., art. bogasieria, g.-d. art. bogasieriei; (mărfuri, prăvălii) pl. bogasierii, art. bogasieriile (desp. -ri-i-)

bogasierie (înv.) (-si-e-) s. f., art. bogasieria, g.-d. art. bogasieriei; (mărfuri, prăvălii) pl. bogasierii, art. bogasieriile

bogasierie s. f. (sil. -si-e-), art. bogasieria, g.-d. art. bogasieriei; (mărfuri, prăvălii) pl. bogasierii, art. bogasieriile