15 definiții pentru bodârlău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bodârlắu1 sm [At: COSTINESCU / V: -dăr-, -lan / Pl: ~ăi / E: nct] (Orn) 1 Cufundar (Gavia, arctica). 2 (Îc) ~-cu-ferăstrău Pasăre de baltă înrudită cu rața, cu zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de ferăstrău (Mergus merganser).

bodârlắu2 sn [At: JIPESCU, O. 95 / Pl: ~laie, -Iăie / E: nct] (Arg) Închisoare.

BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-fierăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de fierăstrău (Mergus merganser).Et. nec.

BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-ferăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de ferăstrău (Mergus merganser).Et. nec.

BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar (a). ◊ Compus: bodârlău-cu-ferăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de ferăstrău (Mergus merganser).

bodârlău m. 1. soiu de rață, cu pene negre și cioc ascuțit, ce mereu se afundă în apă (Colymbus); 2. pop. temniță: hoții merg la bodârlău. [Ung. BUKDARLÓ, din bukdalni, a se cofunda].

bodărlău sm vz bodârlău1

BODÎRLẮU, bodîrlăi, s. m. Cufundar. Rațe, gîște, lișițe și bodîrlăi se retrăseseră în culise. SADOVEANU, N. 67. Din distanță în distanță, cîte un bodîrlău își arată capul său subțire și mișcător, peste unde. ODOBESCU, S. I 399. ◊ Compus: bodîrlău-cu-ferăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, cu pliscul mai lung decît al acesteia, îndoit la vîrf, cu zimții laterali mai proeminenți, asemenea unor dinți de ferăstrău (Mergus merganter).

bodî́rlắŭ și -lán m. (var. din mod-, mom-, pop-îrlan). Munt. Corcodel. Cufundar. – Și bădîrlan (Brașov). – Înț. rar de „închisoare” e pin aluz. la cufundarea bodîrlăului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bodârlắu s. m., art. bodârlắul; pl. bodârlắi, art. bodârlắii

bodârlău s. m., art. bodârlăul; pl. bodârlăi, art. bodârlăii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BODÂRLĂU s. (ORNIT.) 1. v. corcodel. 2. v. cufundar.

BODÎRLĂU s.(ORNIT.) l. (Podiceps cristatus) corcodel, cufundar, (rar) scufundaci, scufundar, (reg.) fundac. 2. (Gavia arctica) cufundac, cufundar, (reg.) scufundaci, corcodel-mare, fundac-mare.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bodârlắu, (bodârlắi), s. m. – Cufundar, Colymbus glacialis. – Var. bodârlan. Origine incertă, probabil expresivă. Din mag. bujdorló, după Drăganu, Dacor., 334; formă care ar justifica fonetismul rom., din mag. bukdar „cufundar”, der. de la bukdolni „a se cufunda” (cf., Cihac, II, 483 și DAR). Der. bodârlău, s. n. (închisoare), al cărui semantism se explică prin imaginea, proprie limbajului argotic, care confundă faptul de „a merge la închisoare” cu acela de „a se cufunda”; modârlan, s. m. (bădăran, mârlan).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bodârlău, bodârlăi s. m. (intl.) închisoare.

Intrare: bodârlău
bodârlău substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bodârlău
  • bodârlăul
  • bodârlău‑
plural
  • bodârlăi
  • bodârlăii
genitiv-dativ singular
  • bodârlău
  • bodârlăului
plural
  • bodârlăi
  • bodârlăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)