2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bobotit2, ~ă a [At: MARIAN, D. 160 / V: bub~, buboti / Pl: ~iți, ~e / E: boboti] 1 (D. o bubă sau rană) Inflamat(ă). 2-3 (Reg; d. o bubă sau rană) Umflat(ă) Si: obrintit, (pop) cățelit. 4 (D. apă) Umflată. 5 (D. oameni) Supărat.

bobotit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: boboti] 1 Ardere cu vâlvătăi și trosnituri. 2 Umflare a apelor.

bobotít, -ă adj. (d. bobotesc). Unflat: bubaĭu e bobotit, gheața e bobotită de dedesupt de strînsura apelor. În Cov. bobotat.

boboti [At: DOSOFTEI, V. S. 130/9 / V: (reg) ~buti, bub~ / Pzi: ~tesc / E: ns cf bobotanie] 1 vi (Reg; d. foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. 2 vr (Fig) A se înfuria. 3-4 vtr A (se) face flacără. 5 vr(a) (Reg; d. răni) A se inflama. 6 vr (D. apă) A se umfla. 7 vi(a) (D. grâu) A lega.

BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Despre foc) A arde cu bobot, cu vîlvătăi, cu zgomot, cu trosnituri. V. dudui. Rîuri dă foc încolo Si-ncoace Merg bobotind ca nește pîrjoale. BUDAI-DELEANU, Ț. 315. Dragoste cu multă jele, Ca și focul de surcele, S-aprinde și bobotește, Da-n casă nu se-ncălzește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 156. ◊ Refl. Fig. A se aprinde de mînie, a se înfuria. Nici să fi turnat unsoare pe foc parcă nu s-ar fi bobotit mai tare de cum s-a bobotit muierea cînd a auzit vorbele acestea. RETEGANUL, P. IV 25.

BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Din bobot.

A SE BOBOTÍ mă ~ésc intranz. (despre răni) A se umfla și a se infecta. /Din bobot

A BOBOTÍ ~ésc intranz. (despre foc) A arde în văpăi, trosnind. /Din bobot

boboti v. 1. Tr. a arde cu flacără: s’aprinde și bobotește; 2. a se umfla, a clocoti. [Serb. BOBOTATI, a bubui].

bobotésc v. intr. (sîrb. bobotiti, a murmura, bobatati, a tremura de frig. V. bobot). Ard cu mare flacără, pălălăĭesc. Mă unflu, mă obrintesc, mă inflamez: buba bobotește. V. refl. Apele s’aŭ bobotit (s’aŭ unflat), rana s’a bobotit. Fig. Mă mîniĭ. Mă unflu, mă inflamez: fața i s’a bobotit de coșurĭ. – În Cov. mă bobotez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotí vb., ind. prez. 1 sg. bobotésc, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 sg. și pl. boboteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOBOTÍT adj. v. congestionat, inflamat, iritat, tumefiat, umflat.

bobotit adj. v. CONGESTIONAT. INFLAMAT. IRITAT. TUMEFIAT. UMFLAT.

BOBOTÍ vb. v. congestiona, inflama, irita, obrinti, tumefia, umfla.

boboti vb. v. CONGESTIONA. INFLAMA. IRITA. OBRINTI. TUMEFIA. UMFLA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bobotí, bobotesc, vb. intranz. – 1. A pâlpâi, a arde cu flăcări trosnind (Papahagi, 1925): „Focu-n vatră boboté” (Memoria, 2001: 105). 2. A se umfla, a zvâcni: „Bubă și zgaibă ce coace, / Ce sparje, / Ce rușește, / Ce bobotește, / Ce urzâcă, / Ce beșică” (Bilțiu, 1990: 275). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Din srb. bobotiti (Scriban); din bobot „flacără; foc mic” (< srb. bobot) (DLRM); cf. bobotaie „vâlvătaie” (< bobot) (DEX, MDA).

bobotí, vb. intranz. – 1. A pâlpâi, a arde cu flăcări trosnind (Papahagi 1925): „Focu-n vatră boboté” (Memoria 2001: 105). 2. A se umfla, a zvâcni: „Bubă și zgaibă ce coace, / Ce sparje, / Ce rușește, / Ce bobotește, / Ce urzâcă, / Ce beșică” (Bilțiu 1990: 275). – Probabil din bobot „flacără; foc mic” (< srb. bobot).

Intrare: bobotit
bobotit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobotit
  • bobotitul
  • bobotitu‑
  • boboti
  • bobotita
plural
  • bobotiți
  • bobotiții
  • bobotite
  • bobotitele
genitiv-dativ singular
  • bobotit
  • bobotitului
  • bobotite
  • bobotitei
plural
  • bobotiți
  • bobotiților
  • bobotite
  • bobotitelor
vocativ singular
plural
Intrare: boboti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • boboti
  • bobotire
  • bobotit
  • bobotitu‑
  • bobotind
  • bobotindu‑
singular plural
  • bobotește
  • bobotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bobotesc
(să)
  • bobotesc
  • boboteam
  • bobotii
  • bobotisem
a II-a (tu)
  • bobotești
(să)
  • bobotești
  • boboteai
  • bobotiși
  • bobotiseși
a III-a (el, ea)
  • bobotește
(să)
  • bobotească
  • bobotea
  • boboti
  • bobotise
plural I (noi)
  • bobotim
(să)
  • bobotim
  • boboteam
  • bobotirăm
  • bobotiserăm
  • bobotisem
a II-a (voi)
  • bobotiți
(să)
  • bobotiți
  • boboteați
  • bobotirăți
  • bobotiserăți
  • bobotiseți
a III-a (ei, ele)
  • bobotesc
(să)
  • bobotească
  • boboteau
  • boboti
  • bobotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boboti

  • 1. regional (Despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Rîuri dă foc încolo și-ncoace Merg bobotind ca nește pîrjoale. BUDAI-DELEANU, Ț. 315.
      surse: DLRLC
    • Dragoste cu multă jele, Ca și focul de surcele, S-aprinde și bobotește, Da-n casă nu se-ncălzește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 156.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat A se înfuria.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfuria un exemplu
      exemple
      • Nici să fi turnat unsoare pe foc parcă nu s-ar fi bobotit mai tare de cum s-a bobotit muierea cînd a auzit vorbele acestea. RETEGANUL, P. IV 25.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. bobotaie
    surse: DEX '98 DEX '09