bobotit², ~ă a [At: MARIAN, D. 160 / V: bub~, bubotită / Pl: ~iți, ~e / E: boboti] 1 (D. o bubă sau rană) Inflamat(ă). 2-3 (Reg; d. o bubă sau rană) Umflat(ă) Si: obrintit, (pop) cățelit. 4 (D. apă) Umflată. 5 (D. oameni) Supărat.

bobotit¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: boboti] 1 Ardere cu vâlvătăi și trosnituri. 2 Umflare a apelor.

bobotít, -ă adj. (d. bobotesc). Unflat: bubaĭu e bobotit, gheața e bobotită de dedesupt de strînsura apelor. În Cov. bobotat.

boboti [At: DOSOFTEI, V. S. 130/9 / V: (reg) ~buti, bub~ / Pzi: ~tesc / E: ns cf bobotanie] 1 vi (Reg; d. foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. 2 vr (Fig) A se înfuria. 3-4 vtr A (se) face flacără. 5 vr(a) (Reg; d. răni) A se inflama. 6 vr (D. apă) A se umfla. 7 vi(a) (D. grâu) A lega.

BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Despre foc) A arde cu bobot, cu vîlvătăi, cu zgomot, cu trosnituri. V. dudui. Rîuri dă foc încolo Si-ncoace Merg bobotind ca nește pîrjoale. BUDAI-DELEANU, Ț. 315. Dragoste cu multă jele, Ca și focul de surcele, S-aprinde și bobotește, Da-n casă nu se-ncălzește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 156. ◊ Refl. Fig. A se aprinde de mînie, a se înfuria. Nici să fi turnat unsoare pe foc parcă nu s-ar fi bobotit mai tare de cum s-a bobotit muierea cînd a auzit vorbele acestea. RETEGANUL, P. IV 25.

BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Din bobot.

A SE BOBOTÍ mă ~ésc intranz. (despre răni) A se umfla și a se infecta. /Din bobot

A BOBOTÍ ~ésc intranz. (despre foc) A arde în văpăi, trosnind. /Din bobot

boboti v. 1. Tr. a arde cu flacără: s’aprinde și bobotește; 2. a se umfla, a clocoti. [Serb. BOBOTATI, a bubui].

bobotésc v. intr. (sîrb. bobotiti, a murmura, bobatati, a tremura de frig. V. bobot). Ard cu mare flacără, pălălăĭesc. Mă unflu, mă obrintesc, mă inflamez: buba bobotește. V. refl. Apele s’aŭ bobotit (s’aŭ unflat), rana s’a bobotit. Fig. Mă mîniĭ. Mă unflu, mă inflamez: fața i s’a bobotit de coșurĭ. – În Cov. mă bobotez.

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotí vb., ind. prez. 1 sg. bobotésc, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 sg. și pl. boboteáscă

BOBOTÍT adj. v. congestionat, inflamat, iritat, tumefiat, umflat.

bobotit adj. v. CONGESTIONAT. INFLAMAT. IRITAT. TUMEFIAT. UMFLAT.

BOBOTÍ vb. v. congestiona, inflama, irita, obrinti, tumefia, umfla.

boboti vb. v. CONGESTIONA. INFLAMA. IRITA. OBRINTI. TUMEFIA. UMFLA.

bobotí, bobotesc, vb. intranz. – 1. A pâlpâi, a arde cu flăcări trosnind (Papahagi, 1925): „Focu-n vatră boboté” (Memoria, 2001: 105). 2. A se umfla, a zvâcni: „Bubă și zgaibă ce coace, / Ce sparje, / Ce rușește, / Ce bobotește, / Ce urzâcă, / Ce beșică” (Bilțiu, 1990: 275). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Din srb. bobotiti (Scriban); din bobot „flacără; foc mic” (< srb. bobot) (DLRM); cf. bobotaie „vâlvătaie” (< bobot) (DEX, MDA).

bobotí, vb. intranz. – 1. A pâlpâi, a arde cu flăcări trosnind (Papahagi 1925): „Focu-n vatră boboté” (Memoria 2001: 105). 2. A se umfla, a zvâcni: „Bubă și zgaibă ce coace, / Ce sparje, / Ce rușește, / Ce bobotește, / Ce urzâcă, / Ce beșică” (Bilțiu 1990: 275). – Probabil din bobot „flacără; foc mic” (< srb. bobot).