BOBOTI (-otesc) I. vb. intr. A flăcăra, a arde cu flacără mare: Rîuri dă foc... Merg bobotind ca nește pîrjoale (BD.-DEL.). II. vb. refl. 1 A se înflăcăra, a se aprinde de mînie: nici să fi turnat unsoare pe foc, parcă nu s’ar fi bobotit mai tare (RET.) ¶ 2 🩺 A se umfla (despre o bubă); a se obrinti (despre o rană [bobot].