BOBOVNIC – BOBORNIC [sl.].

bobovnic m. V. bobornic.

bobóvnic v. bobornic.

bârbolnic sm vz bobornic

blăbornic^[1] sm vz bobornic

blăbornică^[1] sf vz bobornic

bobâlnic sm vz bobornic

bobolnic sm vz bobâlnic

bobornic sm [At: LB / V: -că sf ~oln-, baboln-,^[1] bârboln-, -bâln-, bribonic, bribovnic, pribolnic^[2] / Pl: ~ici / E: nct] Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunze rotunde și cărnoase, cu flori albastre și fructul ca o capsulă rotundă (Veronica beccabunga).

bobornică sf vz bobornic

bribonic s vz bobornic

bribornic^[1] s vz bobornic

bribovnic sm vz bobovnic

burbolnic^[1] sm vz bobornic

bobornic s.m. (bot.) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunzele cărnoase, cu florile albastre și cu fructul în formă de capsulă (Veronica beccabunga). • pl. -ci. /sl. veche бобовннкъ.

BLABORNIC, sm., BLĂBORNICĂ sf. 🌿 BOBORNIC.

BOBÎLNIC = BOBORNIC.

BOBOLNIC = BOBORNIC.

BOBORNIC sm. 🌿 Plantă erbacee cu tulpina groasă și găunoasă, înaltă de 40-60 cm., cu flori albastre, care crește prin pîraie, bălți, gropi cu apă și mlaștini; frunzele ei, de un gust înțepător, cam amar, sînt socotite ca leac împotriva scorbutului: poporul o întrebuințează în scăldători contra orbalțului și altor umflături (Veronica beccabunga) (🖼 519) [bobovnic] .

BRIBONIC sbst. Trans. (PĂC.) = UNTUL-VACII.

BOBORNIC, bobornici, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă și găunoasă și cu flori albastre (Veronica beccabunga).

bobâlnic m. V. bobornic.

bobornic m. plantă cu florile albastre al cării fruct e o capsulă umflată și rotundă (Voronica beccabunga). [Slav. BOBOVNIK, de unde variantele blabornic, bobâlnic, bobovnic și bribornic].

bribornic m. V. bobornic.

bobórnic și bobóvnic m. (vsl. bobovnikŭ, d. bobovŭ, de bob, bobŭ, bob; sîrb. bobovnik, rus. bobóvnik). O plantă scrofulariacee cu florĭ albastre și fruct capsular care crește pin locurĭ băltoase (veronica [nu véro-] beccabunga).

!bobovnic (reg.) s. m., pl. bobovnici

bobornic s. m., pl. bobornici

bobornic s. m., pl. bobornici

bobovnic (-ci), s. m. – Varietate de năsturea, Veronica Beccabunga. – Var. babornic, babolnic, bobîlnic, bribornic etc. Sl. bobovnikŭ (DAR).

BOBÓRNIC s. n. Plantă erbacee din familia scrofulariaceelor, înaltă de 10-60 cm, cu frunze opuse, flori albastre dispuse în racem și fructul o capsulă (Veronica beccabunga).

Veronica beccabunga L. Specie cu flori albăstrui, cu nervuri mai închise, uneori roșietice (caliciul cu 4 lacinii), raceme cu pedunculii axilari. Frunze scurt-pețiolate, eliptice, obtuze, glabre, serat-crenate. Plantă de apă puțin adîncă, perenă, cu tulpină cilindrică, glabră, pînă la 0,30 m înălțime.

BOBORNIC s. (BOT.; Veronica beccabunga) șopârliță, (reg.) pribolnic.

BOBORNIC s. (BOT.; Veronica beccabunga) șopîrliță, (reg). pribolnic.

bobovnic, s.m. (reg.) plantă erbacee, cu flori albastre, cu fructul o capsulă rotundă.