3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOBINATOÁRE s.f. Mașină de bobinat. [< bobina + -toare, după fr. bobineuse].

BOBINATOÁRE ~óri f. Mașină de bobinat. [Sil. -toa-re] /bobină + suf. ~toare

bobinator, ~oare smf, a [At: LTR / Pl: ~i, ~oare / E: bobina + -tor] 1-2 (Lucrător) care construiește și repară bobine.

BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări de mașini electrice.

BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări de mașini electrice. – Din bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

BOBINATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări de mașini electrice. [< bobina + -tor, după fr. bobineur].

BOBINATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări electrice. II. s. f. mașină de bobinat. II. s. n. (cinem.) mecanism care asigură rularea peliculei sau a benzii magnetice pe noaieuri sau bobine. (după fr. baboneur)

BOBINATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operațiile de bobinare. /bobină + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bobinatoáre s. f., g.-d. art. bobinatoárei; pl. bobinatoáre

bobinatoáre s. f., g.-d. art. bobinatoárei; pl. bobinatoáre

Intrare: bobinatoare (mașină)
bobinatoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobinatoare
  • bobinatoarea
plural
  • bobinatori
  • bobinatorile
genitiv-dativ singular
  • bobinatori
  • bobinatorii
plural
  • bobinatori
  • bobinatorilor
vocativ singular
plural
Intrare: bobinatoare (persoană)
bobinatoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobinatoare
  • bobinatoarea
plural
  • bobinatoare
  • bobinatoarele
genitiv-dativ singular
  • bobinatoare
  • bobinatoarei
plural
  • bobinatoare
  • bobinatoarelor
vocativ singular
  • bobinatoare
  • bobinatoareo
plural
  • bobinatoarelor
Intrare: bobinator (s.n.)
bobinator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobinator
  • bobinatorul
plural
  • bobinatoare
  • bobinatoarele
genitiv-dativ singular
  • bobinator
  • bobinatorului
plural
  • bobinatoare
  • bobinatoarelor
vocativ singular
plural

bobinatoare (mașină)

  • 1. Mașină de bobinat.
    surse: DN

etimologie:

bobinator (mecanism)

  • 1. cinema; cinematografie Mecanism care asigură rularea peliculei sau a benzii magnetice pe noaieuri sau bobine.
    surse: MDN '00

etimologie:

bobinator, -oare (persoană) bobinatoare bobinator

  • 1. Persoană care are profesia de a construi și a repara bobine de mașini electrice.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

  • Bobina + sufix -tor
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • surse: DEX '09 DEX '98 DN