opțiuni
  • info

3 intrări

14 definiții

din care

Explicative DEX

BOBINATOARE s.f. Mașină de bobinat. [< bobina + -toare, după fr. bobineuse].

BOBINATOARE ~ori f. Mașină de bobinat. [Sil. -toa-re] /bobină + suf. ~toare

BOBINATOR, -OARE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

bobinator, ~oare smf, a [At: LTR / Pl: ~i, ~oare / E: bobina + -tor] 1-2 (Lucrător) care construiește și repară bobine.

bobinator, -oare 1 s.m., s.f. Persoană care execută bobinări sau repară bobine de mașini electrice. 2 s.f. Mașină de bobinat. 3 s.n. (cinemat.) Mecanism care asigură rularea peliculei sau a benzii magnetice pe noaieuri sau bobine. • pl. -i, -e. /bobina + -tor, după fr. bobineur.

BOBINATOR, -OARE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

BOBINATOR, -OARE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări de mașini electrice.

BOBINATOR, -OARE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări de mașini electrice. – Din bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

BOBINATOR, -OARE s.m. și f. Cel care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări de mașini electrice. [< bobina + -tor, după fr. bobineur].

BOBINATOR, -OARE I. s. m. f. cel care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări electrice. II. s. f. mașină de bobinat. II. s. n. (cinem.) mecanism care asigură rularea peliculei sau a benzii magnetice pe noaieuri sau bobine. (după fr. baboneur)

BOBINATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Muncitor specializat în operațiile de bobinare. /bobină + suf. ~tor

Ortografice DOOM

bobinatoare s. f., g.-d. art. bobinatoarei; pl. bobinatoare

bobinatoare s. f., g.-d. art. bobinatoarei; pl. bobinatoare

bobinatoare s. f., g.-d. art. bobinatoarei; pl. bobinatoare

Intrare: bobinatoare (mașină)
bobinatoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobinatoare
  • bobinatoarea
plural
  • bobinatori
  • bobinatorile
genitiv-dativ singular
  • bobinatori
  • bobinatorii
plural
  • bobinatori
  • bobinatorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bobinatoare (persoană)
bobinatoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobinatoare
  • bobinatoarea
plural
  • bobinatoare
  • bobinatoarele
genitiv-dativ singular
  • bobinatoare
  • bobinatoarei
plural
  • bobinatoare
  • bobinatoarelor
vocativ singular
  • bobinatoare
  • bobinatoareo
plural
  • bobinatoarelor
Intrare: bobinator (s.n.)
bobinator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobinator
  • bobinatorul
plural
  • bobinatoare
  • bobinatoarele
genitiv-dativ singular
  • bobinator
  • bobinatorului
plural
  • bobinatoare
  • bobinatoarelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bobinatoare, bobinatorisubstantiv feminin

  • 1. Mașină de bobinat. DN
etimologie:

bobinator, bobinatoaresubstantiv neutru

  • 1. cinema; cinematografie Mecanism care asigură rularea peliculei sau a benzii magnetice pe noaieuri sau bobine. MDN '00
etimologie:

bobinator, bobinatorisubstantiv masculin
bobinatoare, bobinatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care are profesia de a construi și a repara bobine de mașini electrice. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.