bobinator, ~oare smf, a [At: LTR / Pl: ~i, ~oare / E: bobina + -tor] 1-2 (Lucrător) care construiește și repară bobine.

BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări de mașini electrice.

BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări de mașini electrice. – Din bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

BOBINATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări de mașini electrice. [< bobina + -tor, după fr. bobineur].

BOBINATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări electrice. II. s. f. mașină de bobinat. II. s. n. (cinem.) mecanism care asigură rularea peliculei sau a benzii magnetice pe noaieuri sau bobine. (după fr. baboneur)

BOBINATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operațiile de bobinare. /bobină + suf. ~tor

bobinatoáre s. f., g.-d. art. bobinatoárei; pl. bobinatoáre

bobinatoáre s. f., g.-d. art. bobinatoárei; pl. bobinatoáre