opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOBINARE, bobinări, s. f. Acțiunea de a bobina; bobinaj (1). – V. bobina.

BOBINARE, bobinări, s. f. Acțiunea de a bobina; bobinaj (1). – V. bobina.

bobinare sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 59 / Pl: ~nări / E: bobina] 1-2 Înfășurare a unui fir (film etc.) în jurul unei bobine Si: bobinaj, bobinat1.

bobinare s.f. Înfășurare, încolăcire a unui fir, a unui cablu în jurul unui mosor, al unei bobine etc.; bobinaj. • pl. -ări. /v. bobina.

BOBINARE, bobinări, s. f. Acțiunea de a bobina; bobinaj (1).

BOBINARE, bobinări, s. f. Acțiunea de a bobina.

BOBINA, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

BOBINA, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

bobina vt [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: bobină] 1-2 A înfășură un fir (un film etc.) în jurul unui mosor (sau unei bobine).

bobina vb. I. tr. 1 A înfășură, a încolăci (un fir, un cablu) în jurul unui mosor, al unei bobine etc. 2 (fam.) A mînca lacom, cu poftă. De foame a bobinat tot ce-a găsit. • prez.ind. -ez. /<fr. bobiner.

BOBINA, bobinez, vb. I. Tranz. (întrebuințat și absolut; cu privire la un fir, un cablu, un film etc.) A înfășură, a depăna (în jurul unei bobine); a face bobină.

BOBINA, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a depăna un fir, un cablu etc. (în jurul unei bobine). – Fr. bobiner.

BOBINA vb. I. tr. A înfășura (un fir, un cablu etc.) pe o bobină. [< fr. bobiner].

BOBINA vb. tr. a înfășura (un fir, un cablu) pe o bobină. (< fr. bobiner)

A BOBINA ~ez tranz. (fire, cabluri etc.) A înfășura pe o bobină. /<fr. bobiner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bobinare s. f., g.-d. art. bobinării; pl. bobinări

bobinare s. f., g.-d. art. bobinării; pl. bobinări

bobinare s. f., g.-d. art. bobinării; pl. bobinări

bobina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bobinez, 3 bobinează; conj. prez. 1 sg. să bobinez, 3 să bobineze

bobina (a ~) vb., ind. prez. 3 bobinează

bobina vb., ind. prez. 1 sg. bobinez, 3 sg. și pl. bobinează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOBINARE s. (FIZ.) bobinaj.

BOBINARE s. bobinaj. (~ unui conductor electric.)

Bobinare ≠ dezbobinare

A bobina ≠ a dezbobina

Intrare: bobinare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobinare
  • bobinarea
plural
  • bobinări
  • bobinările
genitiv-dativ singular
  • bobinări
  • bobinării
plural
  • bobinări
  • bobinărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bobina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bobina
  • bobinare
  • bobinat
  • bobinatu‑
  • bobinând
  • bobinându‑
 singular plural
  • bobinează
  • bobinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bobinez
 (să)
  • bobinez
  • bobinam
  • bobinai
  • bobinasem
a II-a (tu)
  • bobinezi
 (să)
  • bobinezi
  • bobinai
  • bobinași
  • bobinaseși
a III-a (el, ea)
  • bobinează
 (să)
  • bobineze
  • bobina
  • bobină
  • bobinase
plural I (noi)
  • bobinăm
 (să)
  • bobinăm
  • bobinam
  • bobinarăm
  • bobinaserăm
  • bobinasem
a II-a (voi)
  • bobinați
 (să)
  • bobinați
  • bobinați
  • bobinarăți
  • bobinaserăți
  • bobinaseți
a III-a (ei, ele)
  • bobinează
 (să)
  • bobineze
  • bobinau
  • bobinară
  • bobinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bobinare, bobinărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi bobina DEX '98 DEX '09

bobina, bobinezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.