7 definiții pentru dezbobinare debobinare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZBOBINÁRE, dezbobinări, s. f. Acțiunea de a dezbobina. – V. dezbobina.
DEZBOBINÁRE, dezbobinări, s. f. Acțiunea de a dezbobina. – V. dezbobina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbobinare sf [At: DM / S și: (înv) desb~ / P și: (îvp) desb~ / Pl: ~nări / E: dezbobina] Desfășurare a unui fir, a unei sârme de pe o bobină.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZBOBINÁRE s.f. Acțiunea de a dezbobina și rezultatul ei; desfășurare a unei bobine. [Var. debobinare s.f. / < dezbobina].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBOBINÁRE s.f. v. dezbobinare.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
dezbobináre s. f., g.-d. art. dezbobinắrii; pl. dezbobinắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezbobináre s. f., g.-d. art. dezbobinării; pl. dezbobinări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
Dezbobinare ≠ bobinare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||