13 definiții pentru bobiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bobíță sf [At: VARLAAM, C. 44 / Pl: ~țe / E: boabă + -iță] 1-6 (Șhp) Boabă (1-2, 5) (mică) Cf buburuză. 7 (Bot; șîc -ța-lupului sau ~ța-țapului) Dalac (Paris quadrifolia). 8 (Reg) Agrișă (Ribes Grassularia). 9 (Lpl) Picățele. 10 Aluniță. 11 Excrescență (pe piele). 12 (Bot; reg) Vuietoare (Empetrum nigrum). 13 Cerculeț imprimat sau desenat. 14 (Gmț; fig) Boabă (12).

BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. Diminutiv al lui boabă. ♦ Cerculeț imprimat sau desenat. – Boabă + suf. -iță. Cf. sb. bobica.

BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. Diminutiv al lui boabă. ♦ Cerculeț imprimat sau desenat. – Boabă + suf. -iță. Cf. scr. bobica.

BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. I. Diminutiv al lui boabă. 1. v. boabă (1). Bobiță de strugure. 2. v. boabă (2). Ploaia cu bobițele ei de gheață bătea toba în spinări, în căciuli. V. ROM. noiembrie 1953, 157. Poate mintea ta, sufletul tău n-a fost nici clar și limpede ca bobița de rouă. VISSARION, B. 276. II. 1. (De obicei la pl.) Desen în formă de punct rotund, care se detașează pe un fond de altă culoare; picățele. V. bulină. Rochie cu bobițe.Un fluture alb cu bobițe albastre. DELAVRANCEA, la TDRG. 2. Aluniță (pe piele).

BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. I. Diminutiv al lui boabă. II. 1. (La o stofă, pânză etc.) Picățea, punct. 2. Aluniță (pe piele).

bobíță f., pl. e (sîrb. bobica, d. bob, bob. V. bob). Bacă, boabă. Lucru care seamănă a bobiță, ca mărgelele, mărgăritarele ș.a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bobíță s. f., g.-d. art. bobíței; pl. bobíțe

bobíță s. f., g.-d. art. bobíței; pl. bobíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOBÍȚĂ s. v. bacă, dalac, vuietoare.

BOBÍȚĂ s. v. picățea.

bobiță s. v. BACĂ. DALAC. VUIETOARE.

BOBIȚĂ s. picățea, (pop.) puchițea, pui, (reg.) brobință. (~ pe un material textil.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bobiță, bobițe s. f. (dim.) 1. v. bobar. 2. vin.

Intrare: bobiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobiță
  • bobița
plural
  • bobițe
  • bobițele
genitiv-dativ singular
  • bobițe
  • bobiței
plural
  • bobițe
  • bobițelor
vocativ singular
plural

bobiță

  • 1. Diminutiv al lui boabă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Bobiță de strugure.
      surse: DLRLC
    • Ploaia cu bobițele ei de gheață bătea toba în spinări, în căciuli. V. ROM. noiembrie 1953, 157.
      surse: DLRLC
    • Poate mintea ta, sufletul tău n-a fost nici clar și limpede ca bobița de rouă. VISSARION, B. 276. II.
      surse: DLRLC

etimologie: