9 definiții pentru boțitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Boți + suf. -tură.

BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Boți + suf. -tură.

boțitúră sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: boți + -tură] Cută.

BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură care face ca un lucru să fie boțit.

BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Din boți + suf. -(i)tură.

BOȚITÚRĂ ~i f. 1) Loc unde un obiect este boțit. 2) Obiect boțit. /a boți + suf. ~tură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boțitúră s. f., g.-d. art. boțitúrii; pl. boțitúri

boțitúră s. f., g.-d. art. boțitúrii; pl. boțitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOȚITÚRĂ s. creț, cută, încrețitură, îndoitură. (~ a pantalonilor necălcați.)

BOȚITU s. creț, cută, încrețitură, îndoitură. (~ a pantalonilor necălcați.)

Intrare: boțitură
boțitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boțitu
  • boțitura
plural
  • boțituri
  • boțiturile
genitiv-dativ singular
  • boțituri
  • boțiturii
plural
  • boțituri
  • boțiturilor
vocativ singular
plural

boțitură

etimologie:

  • Boți + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09