2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLÚZĂ, bluze, s. f. Îmbrăcăminte pentru partea superioară a corpului, asemănătoare cu o cămașă bărbătească. – Din fr. blouse.

blúză sf [At: DA ms / Pl: ~ze / E: fr blouse] 1 Îmbrăcăminte (largă și) ușoară, asemănătoare cu o cămașă. 2 Haină de serviciu pentru militari, ce înlocuiește vestonul. 3 Haină ușoară de muncă purtată de lucrători deasupra altor haine. 4 (Înv; îs) ~ albastră Lucrător.

BLÚZĂ, bluze, s. f. îmbrăcăminte pentru partea superioară a corpului, asemănătoare cu o cămașă bărbătească. – Din fr. blouse.

BLÚZĂ, bluze, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, făcut din pînză, mătase etc., care îmbracă partea de sus a corpului pînă la talie. 2. Haină purtată de militari vara. 3. Îmbrăcăminte de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului. Ce-i de făcut? reluă cel cu bluză roșie. CAMILAR, TEM. 100. Bluza albastră și imineii din picioare îi schimba o dată cu începutul toamnei. DUNĂREANU, N. 16.

BLÚZĂ, bluze, s. f. Obiect de îmbrăcăminte care îmbracă partea de sus a corpului, până la talie. ♦ Haină purtată vara de militari. ♦ Îmbrăcăminte de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului. – Fr. blouse.

BLÚZĂ s.f. 1. Obiect de îmbrăcăminte, lung până la brâu, de obicei cu mâneci, pe care îl poartă mai ales femeile. 2. Haină de pânză pe care o poartă militarii vara în locul vestonului. ♦ Haină de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului. [< fr. blouse].

BLÚZĂ s. f. 1. obiect de îmbrăcăminte, lung până la brâu, cu mâneci, pe care îl poartă femeile. 2. haină de pânză pe care o poartă militarii vara, în locul vestonului. ◊ haină de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului. (< fr. blouse)

BLÚZĂ ~e f. 1) Obiect de îmbrăcăminte (mai ales femeiască) care acoperă corpul până la brâu. ~ de mătase. 2) Haină de protecție purtată de anumite categorii de muncitori în timpul lucrului. /<fr. blouse

bluză f. 1. haină de lucru din pânză groasă; 2. haină de damă, de băiețel sau de soldat; 3. gaură în formă de buzunar pe laturile biliardului.

*bluză f., pl. e (fr. blouse). Un fel de haĭnă femeĭască orășenească de pînză de purtat vara (V. polcă 1). Tunică militară orĭ școlărească de dril. Tunică de pînză pe care o poartă meseriașiĭ orĭ hamaliĭ ca să cruțe celelalte haine.

BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).

BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).

bluza vti [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: dr bluzat] 1-2 A face să devină (sau a deveni) bluzat.

BLUZÁ vb. tr. a umfla, a lărgi în talie corsajul unei rochii, ca o bluză. (< fr. blouser)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blúză s. f., g.-d. art. blúzei; pl. blúze

blúză s. f., g.-d. art. blúzei; pl. blúze

bluzá vb., ind. prez. 3 sg. bluzeáză


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

blúză (blúze), s. f. – Îmbrăcăminte ca o cămașă bărbătească. Fr. blouse.

Intrare: bluză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blu
  • bluza
plural
  • bluze
  • bluzele
genitiv-dativ singular
  • bluze
  • bluzei
plural
  • bluze
  • bluzelor
vocativ singular
plural
Intrare: bluza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bluza
  • bluzare
  • bluzat
  • bluzatu‑
  • bluzând
  • bluzându‑
singular plural
  • bluzea
  • bluzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bluzez
(să)
  • bluzez
  • bluzam
  • bluzai
  • bluzasem
a II-a (tu)
  • bluzezi
(să)
  • bluzezi
  • bluzai
  • bluzași
  • bluzaseși
a III-a (el, ea)
  • bluzea
(să)
  • bluzeze
  • bluza
  • bluză
  • bluzase
plural I (noi)
  • bluzăm
(să)
  • bluzăm
  • bluzam
  • bluzarăm
  • bluzaserăm
  • bluzasem
a II-a (voi)
  • bluzați
(să)
  • bluzați
  • bluzați
  • bluzarăți
  • bluzaserăți
  • bluzaseți
a III-a (ei, ele)
  • bluzea
(să)
  • bluzeze
  • bluzau
  • bluza
  • bluzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bluză

  • 1. Îmbrăcăminte pentru partea superioară a corpului, asemănătoare cu o cămașă bărbătească.
    surse: DEX '09 DLRLC DN diminutive: bluzuliță
  • 2. Haină purtată de militari vara.
    surse: DLRLC DN
  • 3. Îmbrăcăminte de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului.
    surse: DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Ce-i de făcut? reluă cel cu bluză roșie. CAMILAR, TEM. 100.
      surse: DLRLC
    • Bluza albastră și imineii din picioare îi schimba o dată cu începutul toamnei. DUNĂREANU, N. 16.
      surse: DLRLC

etimologie:

bluza

  • 1. A face să devină sau a deveni bluzat.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: