BLUZĂ, bluze, s. f. Îmbrăcăminte pentru partea superioară a corpului, asemănătoare cu o cămașă bărbătească. – Din fr. blouse.

bluză sf [At: DA ms / Pl: ~ze / E: fr blouse] 1 Îmbrăcăminte (largă și) ușoară, asemănătoare cu o cămașă. 2 Haină de serviciu pentru militari, ce înlocuiește vestonul. 3 Haină ușoară de muncă purtată de lucrători deasupra altor haine. 4 (Înv; îs) ~ albastră Lucrător.

bluză s.f. 1 Obiect de îmbrăcăminte, lung pînă la talie, de obicei cu mîneci, pe care îl poartă mai ales femeile. 2 Haină de pînză pe care o poartă militarii vara, în locul vestonului. ♦ Haină de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului. • pl. -e. /<fr. blouse, ngr. μπλούζα.

*BLUZĂ (pl. -ze) sf. 👕 1 Haină orășenească, ușoară, cu mîneci, și lungă pînă la brîu, pe care o poartă femeile (🖼 508) ¶ 2 🎖️ Haină, mai adesea de pînză, purtată de militari în locul tunicii ¶ 3 Haină făcută din pînză groasă, lungă pînă la genunchi, pe care o poartă lucrătorii ca să nu-și mînjească îmbrăcămintea în timpul lucrului (🖼 509) [fr. blouse].

BLUZĂ, bluze, s. f. îmbrăcăminte pentru partea superioară a corpului, asemănătoare cu o cămașă bărbătească. – Din fr. blouse.

BLUZĂ, bluze, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, făcut din pînză, mătase etc., care îmbracă partea de sus a corpului pînă la talie. 2. Haină purtată de militari vara. 3. Îmbrăcăminte de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului. Ce-i de făcut? reluă cel cu bluză roșie. CAMILAR, TEM. 100. Bluza albastră și imineii din picioare îi schimba o dată cu începutul toamnei. DUNĂREANU, N. 16.

BLUZĂ, bluze, s. f. Obiect de îmbrăcăminte care îmbracă partea de sus a corpului, pînă la talie. ♦ Haină purtată vara de militari. ♦ Îmbrăcăminte de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului. – Fr. blouse.

BLUZĂ s.f. 1. Obiect de îmbrăcăminte, lung pînă la brîu, de obicei cu mîneci, pe care îl poartă mai ales femeile. 2. Haină de pînză pe care o poartă militarii vara în locul vestonului. ♦ Haină de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului. [< fr. blouse].

BLUZĂ s. f. 1. obiect de îmbrăcăminte, lung până la brâu, cu mâneci, pe care îl poartă femeile. 2. haină de pânză pe care o poartă militarii vara, în locul vestonului. ◊ haină de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului. (< fr. blouse)

BLUZĂ ~e f. 1) Obiect de îmbrăcăminte (mai ales femeiască) care acoperă corpul până la brâu. ~ de mătase. 2) Haină de protecție purtată de anumite categorii de muncitori în timpul lucrului. /<fr. blouse

bluză f. 1. haină de lucru din pânză groasă; 2. haină de damă, de băiețel sau de soldat; 3. gaură în formă de buzunar pe laturile biliardului.

*bluză f., pl. e (fr. blouse). Un fel de haĭnă femeĭască orășenească de pînză de purtat vara (V. polcă 1). Tunică militară orĭ școlărească de dril. Tunică de pînză pe care o poartă meseriașiĭ orĭ hamaliĭ ca să cruțe celelalte haine.

bluza vti [At: DEX² / Pzi: ~zez / E: dr bluzat] 1-2 A face să devină (sau a deveni) bluzat.

bluza vb. I. tr. A umfla, a lărgi în talie corsajul unei rochii, făcîndu-l să cadă puțin peste cingătoare, ca o bluză. • prez.ind. -ez. /<fr. blouser.

BLUZA vb. tr. a umfla, a lărgi în talie corsajul unei rochii, ca o bluză. (< fr. blouser)

bluză s. f., g.-d. art. bluzei; pl. bluze

bluză s. f., g.-d. art. bluzei; pl. bluze

bluză s. f., g.-d. art. bluzei; pl. bluze

bluză, -ze.

bluza vb., ind. prez. 3 sg. bluzează

bluză (bluze), s. f. – Îmbrăcăminte ca o cămașă bărbătească. Fr. blouse.