blindare sf [At: DA ms / Pl: ~dări / E: blinda] 1-5 Protejare cu blindaje (1-5).

blindare s.f. Acoperire cu blindaj. • pl. -ări. /v. blinda.

BLINDARE s.f. Acțiunea de a blinda. [< blinda].

blinda [At: DA ms / Pzi: ~dez / E: fr blinder] vt A acoperi cu un blindaj. 2 vr (Fig) A lua măsuri de apărare. 3 vr (Fig) A deveni insensibil la atacuri.

blinda vb. I. 1 tr. A acoperi cu blindaj. ◊ Fig. (refl.) S-a blindat în fața răutății. 2 refl. (fam.) A se îmbrăca suplimentar, pentru o eventuală protecție împotriva frigului, a umezelii etc. S-a blindat cu haine groase și a ieșit afară. • prez.ind. -ez. /<fr. blinder.

*BLINDA (-dez) vb. tr. 🎖️A îmbrăca cu un înveliș de oțel (un vapor, un automobil, un vagon, etc.) spre a-l feri de stricăciunile ghiulelelor [fr.].

BLINDA, blindez, vb. I, Tranz. 1. A acoperi părțile exterioare ale unui vas de război, ale unui tanc, automobil, vagon etc. cu plăci metalice, pentru a-l apăra contra proiectilelor. 2. A acoperi cu un înveliș metalic aparatele electrice sau piesele lor, pentru a le proteja contra perturbărilor venite din exterior, sau piesele producătoare de perturbări electrice sau magnetice, spre a micșora aceste perturbări.

BLINDA, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Fr. blinder.

BLINDA vb. I. tr. A acoperi cu blindaj. [< fr. blinder, it. blindare, cf. v. germ. blenden – a orbi].

BLINDA vb. I. tr. a acoperi cu blindaj. II. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc. (< fr. blinder)

A BLINDA ~ez tranz. (sisteme tehnice, mașini de luptă) A acoperi cu blindaj. /<fr. blinder

*blindéz v. tr. (fr. blinder, d. blinde, blindă). Fort. Apăr cu blinde un șanț ș.a. Acoper cu plăcĭ de fer un vapor de războĭ, un fort ș.a. V. chĭurasez.

blindare s. f., g.-d. art. blindării; pl. blindări

blindare s. f., g.-d. art. blindării; pl. blindări

blindare s. f., g.-d. art. blindării; pl. blindări

blinda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. blindez, 3 blindează; conj. prez. 1 sg. să blindez, 3 să blindeze

blinda (a ~) vb., ind. prez. 3 blindează

blinda vb., ind. prez. 1 sg. blindez, 3 sg. și pl. blindează

blinda (blindez, blindat), vb. – A acoperi cu un blindaj. Fr. blinder. – Der. blindaj, s. n., din fr. blindage; blindat, s. m. (Arg., păduche).