5 definiții pentru blanquism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blanquísm sn [At: DN3 / P: blanchism / Pl: ~e / E: fr blanquisme] 1 Curent comunist utopic, apărut în Franța, în sec. XIX, care propaga ideea înfăptuirii revoluției prin comploturile unor grupuri restrânse. 2 Teorie și tactică complotistă în lupta revoluționară.

BLANQUÍSM s.n. Curent comunist utopic, apărut în Franța în sec. XIX, care, pe plan teoretic, propaga ideea greșită a înfăptuirii revoluției pe calea comploturilor unor grupuri restrânse, neînțelegând necesitatea antrenării maselor largi la lupta revoluționară. ♦ Teorie și tactică complotistă în lupta revoluționară. [< fr. blanquisme, cf. Blanqui – revoluționar francez].

BLANQUÍSM [-CHISM] s. n. curent comunist utopic care considera complotul drept unica tactică revoluționară. (< fr. blanquisme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blanquísm [qui pron. chi] (-quism) s. n.

blanquísm s. n. [qui pron. chi]

Intrare: blanquism
blanquism substantiv neutru
  • pronunție: qui pr. chi
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blanquism
  • blanquismul
  • blanquismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • blanquism
  • blanquismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)