2 intrări

18 definiții

din care

Explicative DEX

BLANCHETĂ, blanchete, s. f. Imprimat, formular pentru telegrame, polițe etc. – Din germ. Blankett.

blanche2 sf [At: DN3 / V: -et sn / Pl: ~te / E: fr blanquette] Ciulama.

blanche1 sf [At: NEGRUZZI, S. III, 292 / Pl: ~te / E: ger Blankett] 1 (Mol; înv) Bilet de poștă. 2 (Înv) Chitanță. 3 (Înv) Răvaș. 4 Formular (pentru telegrame, polițe etc.).

blanche1 s.f. Formular tipărit, imprimat pentru cecuri, telegrame, mandate poștale etc. ♦ Carnețel care cuprinde astfel de formulare. • pl. -e. /<germ. Blankett.

blanche2 s.f. (culin.) Mîncare de carne cu sos alb; ciulama. • pl. -e. /<fr. blanquette.

BLANCHETĂ, blanchete, s. f. Formular (pentru telegrame, polițe etc.). – Din germ. Blankett.

BLANCHETĂ, blanchete, s. f. Imprimat, formular pe care se scriu mai ales telegrame sau polițe.

BLANCHETĂ, blanchete, s. f. Imprimat, formular (de telegrame sau de polițe). – Germ. Blankett.

BLANCHE1 s.f. Imprimat, formular pentru polițe, pentru telegrame etc. [< germ. Blankett].

BLANCHE2 s.f. Mîncare de carne cu sos alb; ciulama. [Var. blanchet s.n. / < fr. blanquette].

BLANCHE1 s. f. formular tipărit pentru cecuri, telegrame etc. (< germ. Blankett)

BLANCHE2 s. f. mâncare de carne cu sos alb; ciulama. (< fr. blanquette)

BLANCHETĂ ~e f. Formular folosit pentru telegrame, mandate poștale, polițe. /<germ. Blankett

blanchet1 sn vz blanchetă2

BLANCHET s.n. v. blanchetă2.

Ortografice DOOM

blanche s. f., g.-d. art. blanchetei; pl. blanchete

blanche s. f., g.-d. art. blanchetei; pl. blanchete

blanche s. f., pl. blanchete

Intrare: blanchetă (formular)
blanchetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blanche
  • blancheta
plural
  • blanchete
  • blanchetele
genitiv-dativ singular
  • blanchete
  • blanchetei
plural
  • blanchete
  • blanchetelor
vocativ singular
plural
Intrare: blanchetă (mâncare)
blanchetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blanche
  • blancheta
plural
  • blanchete
  • blanchetele
genitiv-dativ singular
  • blanchete
  • blanchetei
plural
  • blanchete
  • blanchetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blanchet
  • blanchetul
  • blanchetu‑
plural
  • blanchete
  • blanchetele
genitiv-dativ singular
  • blanchet
  • blanchetului
plural
  • blanchete
  • blanchetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

blanche, blanchetesubstantiv feminin

  • 1. Imprimat, formular pentru telegrame, polițe etc. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

blanche, blanchetesubstantiv feminin

  • 1. Mâncare de carne cu sos alb. DN
    sinonime: ciulama
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.