opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLANȘARE s. f. Operație de sterilizare, prin opărire, a alimentelor folosite în industria conservelor. – Cf. fr. blanchir.

blanșare sf [At: DEX2 / Pl: ~șări / E: ns cf fr blanchir] Operație de sterilizare prin opărire a alimentelor conservate Si: blanșisare.

blanșare s.f. Operație de sterilizare prin opărire a cărnii, a legumelor destinate preparării anumitor conserve. • pl. -ări. /v. blanșa.

BLANȘARE s. f. Operație de sterilizare, prin opărire, a alimentelor, folosită în industria conservelor. – Cf. fr. blanchir.

BLANȘARE s.f. Opărire a legumelor pregătite pentru conserve; blanșisare. [După fr. blanchiment].

BLANȘARE s. f. opărire a cărnii, a legumelor destinate preparării anumitor conserve. (< blanșa)

BLANȘARE f. Proces tehnologic constând în opărirea legumelor și fructelor pregătite pentru conservare. /<fr. blanchir

blanșa vb. I. tr. A supune operației de blanșare. • prez.ind. -ez. /<fr. blanchir, germ. blanschieren.

BLANȘA vb. tr. a supune operației de blanșare. (după fr. blanchir, germ. blanschieren)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

blanșare s. f., g.-d. art. blanșării

blanșare s. f., g.-d. art. blanșării

blanșare s. f., g.-d. art. blanșării

blanșa vb., ind. prez. 1 sg. blanșez, 3 sg. și pl. blanșează

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BLANȘÁ, blanșez, vb. I. tranz. În gastronomie, a opări sau a fierbe scurt anumite alimente (în special legume), introducându-le în apă clocotindă (natur, sărată sau cu adaos de oțet) pentru a le „albi”, adică pentru a le păstra o culoare și o textură adecvată în vederea preparării propriu-zise; din fr. blanchir, germ. blanchieren.

Intrare: blanșare
blanșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blanșare
  • blanșarea
plural
  • blanșări
  • blanșările
genitiv-dativ singular
  • blanșări
  • blanșării
plural
  • blanșări
  • blanșărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: blanșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blanșa
  • blanșare
  • blanșat
  • blanșatu‑
  • blanșând
  • blanșându‑
 singular plural
  • blanșează
  • blanșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blanșez
 (să)
  • blanșez
  • blanșam
  • blanșai
  • blanșasem
a II-a (tu)
  • blanșezi
 (să)
  • blanșezi
  • blanșai
  • blanșași
  • blanșaseși
a III-a (el, ea)
  • blanșează
 (să)
  • blanșeze
  • blanșa
  • blanșă
  • blanșase
plural I (noi)
  • blanșăm
 (să)
  • blanșăm
  • blanșam
  • blanșarăm
  • blanșaserăm
  • blanșasem
a II-a (voi)
  • blanșați
 (să)
  • blanșați
  • blanșați
  • blanșarăți
  • blanșaserăți
  • blanșaseți
a III-a (ei, ele)
  • blanșează
 (să)
  • blanșeze
  • blanșau
  • blanșară
  • blanșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

blanșare, blanșărisubstantiv feminin

  • 1. Operație de sterilizare, prin opărire, a alimentelor folosite în industria conservelor. DEX '09 DN
    sinonime: blanșisare
etimologie:

blanșa, blanșezverb

  • 1. A supune operației de blanșare. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.