23 de definiții pentru blană

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLÁNĂ, (I 2, II) blăni, (I 3), blănuri, s. f. I. 1. Părul sau lâna care acoperă pielea unor animale. 2. Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 3. Haină îmblănită; haină confecționată din blană (I 1). II. (Pop.) Scândură groasă. [Pl. și: (I 2) blănuri] – Din bg. blana.

bla sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 204/4 / Pl: blăni, (1-4) blănuri[1], (îvp) ~ne, (înv) ~ni / E: bg блана] 1 Părul care acoperă pielea unor animale. 2 Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 3 Haină confecționată din blană (2). 4 Haină căptușită cu blană (2). 5 (Pop) Scândură groasă. 6 (Pop; îe) A-i scutura ~a A bate. 7 (Pop; reg; îe) A dormi ~ A dormi buștean. 8 (îvr; pop; îe) A zăcea ~ A sta întins, nemișcat. 9 (Reg; îvp) Fundul carului. 10 (Pop) Fiecare din cele două scânduri care leagă tălpile războiului Si: chingă, scândură, spetează, stinghie. 11 (Pop) Speteaza codârlei (1). 12 (Pop) Dulapul de la roata joagărului Si: șestină, scândură, tinichea. 13 (Pop) Tocul ferestrei. 14 (Pop) Colacul de lemn al fântânii. 15 (Pop) Capacul coșciugului Si: pleoapă. corectată

  1. blănuriblănuri Ladislau Strifler

BLÁNĂ, blăni, s. f. I. 1. Părul sau lâna care acoperă pielea unor animale. ♦ Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 2. Haină îmblănită; haină confecționată din blană (I 1). II. (Pop.) Scândură groasă. [Pl. și: (I) blănuri] – Din bg. blana.

BLÁNĂ2, blăni, s. f. Scîndură groasă (de obicei scurtă și cioplită cu securea). Un avocat spătos îngrămădise în blana ușii un moșneag știrb. CAMILAR, N. II 306. Cuiele bătute adînc în blana de lemn țineau încă puternic. ANGHEL, PR. 132. Un sfredel mare se aude rozînd țesăturile uscate ale blănii bătrîne de stejar [a ușii]. CARAGIALE, O, I 291.

BLÁNĂ1, (1, 2) blăni, (2,3) blănuri, s. f. 1. Piele de animal viu, cu păr mult și des. Erau ursari cu urși... din blana urșilor femeile smulgeau ghemotoace de păr. PAS, L. I 58. Cum nu sînt un șoarec, doamnemăcar totuși are blană, Mi-aș mînca cărțile melenici că mi-ar păsa de ger. EMINESCU, N. 42. ◊ (Metaforic) În cugetul curat al Șuțuleștilor nu credeau, dar era bine că aceștia s-au lepădat de sfruntarea fățișă, îmbrăcînd blana vulpii. PAS, L. I 110. 2. Piele de animal, cu păr cu tot, prelucrată spre a fi folosită ca garnitură, căptușeală la îmbrăcăminte, covor de picioare etc. Mare asortiment de blănuri.Moș Isailă încarcă în spate blănile de vulpe și se luă după ea, rar, plecat din șale. SADOVEANU, O. II 547. 3. Haină făcută din piele de animal cu părul ei sau haină căptușită cu astfel de piele. V. bundă, cojoc, șubă. În salon, Elvira... adunase blănurile cucoanelor. DUMITRIU, B. F. 55. Prietenul meu își înfășură blana scumpă. C. PETRESCU, S. 168. Și ți-oi da eu ție... Blană lungă, moale, Cu samur în poale. ALECSANDRI, P. P. 121. ◊ (Poetic) Și-a pus pămîntul blană albă și-și doarme somnul hibernal. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 34. – Pl. și: (învechit) blane (ALECSANDRI, T. 141).

BLÁNĂ, (I 1, 2, II) blăni, (I 2,3) blănuri, s. f. I. 1. Piele de animal (viu), cu păr mult și des. 2. Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 3. Haină îmblănită. II. Scîndură groasă. – Bg. blana.

BLÁNĂ3 blănuri f. Haină confecționată din piele de animal prelucrată. [G.-D. blănii] /<bulg. blana

BLÁNĂ1 blăni f. 1) Strat (des) de păr sau de lână, care crește pe pielea unui animal. 2) Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. [G.-D. blănii] /<bulg. blana

BLÁNĂ2 blăni f. pop. Scândură groasă. [G.-D. blănii] /<bulg. blana

blană f. 1. pielea cu păr a unor animale cu care se garnisesc sau se împodobesc haine: o blană scumpă; 2. haină îmblănită; 3. scândură subțire, mai lungă decât lată. [Slav. BLANA, piele]. ║ adv. întins: zăcu blană nouă zile.

blánă f. pl. e și ănĭ (vsl. blana, bolna, de unde vine ceh. nsl. blána, peliță, pele, pol. blona, peliță, dial. „geam” [că odinioară țipla ținea loc de geam], rut. bolóna, crestătură pe copacĭ, bolónĭ și bólonĭ, coajă moale, ó-bolonĭ, scoarță tînără. De aci s’a dezvoltat înț. de „oblon”, adică „geam de țiplă, geam, geam de lemn, capac de fereastră”. D. rom. vine bg. oblon, oblon. Înț. de „scîndură” s’a dezvoltat tot de aci, adică „scîndură de căptușit, de acoperit” o fereastră). 1) Pelea animalelor cu păru pe ĭa. Haĭnă blănită (malotea, șubă, cojoc). Pl. blănurĭ, felurĭ de blănĭ (peĭ). 2) Munt. vest. Olt. Suc. Scîndură: atuncĭ nu se îmbrăcaŭ ușoriĭ în blănĭ (Șez. 36, 31). Adv. A zăcea blană, a zăcea întins la pămînt. V. palancă 1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bla1 (piele, haină) s. f., g.-d. art. blănii; (piei prelucrate) pl. blăni/blănuri; (haine) pl. blănuri

bla2 (scândură) s. f., g.-d. art. blănii; pl. blăni

blánă s.f., g.-d. art. blănii; pl. (scânduri) blăni, (piei prelucrate) blăni / blănuri, (haine) blănuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BLÁNĂ s. piele. (Purtau pe ei ~ de urs.)

BLÁNĂ s. v. chingă, masă, scândură, spetează, stinghie.

BLA s. piele. (Purtau pe ei ~ de urs.)

bla s. v. CHINGĂ. MASĂ. SCÎNDURĂ. SPETEAZĂ. STINGHIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

blánă (blắni), s. f.1. Scîndură. – 2. Piele de animal cu păr cu tot. – Mr., megl. blană (numai cu sensul 1). Sl. *blana, cf. slov., ceh. blana „pojghiță”, sb. blanak „scîndură”, slov. blanja „scîndură”, pol. błona „membrană”, rus. (o)bolonĭ „coajă”, oboločka „cuvertură” (Berneker 69; DAR); și oblon. Par fără obiect strădaniile lui Pascu, I, 196, de a apropia aceste cuvinte de un problematic dalm. *plana, it. piana, fr. planche. Der. blănar, s. m. (meseriaș care face îmbrăcăminte din blană); blănăreasă, s. f. (dans tipic); blănărie, s. f. (obiecte de îmbrăcăminte din blană); blănit, adj. (cu blană; căptușit cu blană); îmblăni, vb. (a căptuși cu blană); blănos, adj. (căptușit cu blană). Ngr. μπλάνα provine din sl. după Meyer, Neugr. St., II, 44, și din rom., după Murnu, Lehnwörter, 35.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

blană, s. f. sg. pilozitate pubiană.

a o călca la blană expr. a accelera la maximum.

a-i da blană expr. (adol.) a accelera, a lua viteză, a se grăbi.

Intrare: blană
blană1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bla
  • blana
plural
  • blăni
  • blănile
genitiv-dativ singular
  • blăni
  • blănii
plural
  • blăni
  • blănilor
vocativ singular
plural
blană2 (pl -uri) substantiv feminin
substantiv feminin (F94)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bla
  • blana
plural
  • blănuri
  • blănurile
genitiv-dativ singular
  • blăni
  • blănii
plural
  • blănuri
  • blănurilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bla, blăni / bla, blănurisubstantiv feminin

  • 1. Părul sau lâna care acoperă pielea unor animale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: blăniță
    • format_quote Erau ursari cu urși... din blana urșilor femeile smulgeau ghemotoace de păr. PAS, L. I 58. DLRLC
    • format_quote Cum nu sînt un șoarec, doamne – măcar totuși are blană, Mi-aș mînca cărțile mele – nici că mi-ar păsa de ger. EMINESCU, N. 42. DLRLC
    • format_quote metaforic În cugetul curat al Șuțuleștilor nu credeau, dar era bine că aceștia s-au lepădat de sfruntarea fățișă, îmbrăcînd blana vulpii. PAS, L. I 110. DLRLC
  • 2. Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mare asortiment de blănuri. DLRLC
    • format_quote Moș Isailă încarcă în spate blănile de vulpe și se luă după ea, rar, plecat din șale. SADOVEANU, O. II 547. DLRLC
  • 3. Haină îmblănită; haină confecționată din blană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În salon, Elvira... adunase blănurile cucoanelor. DUMITRIU, B. F. 55. DLRLC
    • format_quote Prietenul meu își înfășură blana scumpă. C. PETRESCU, S. 168. DLRLC
    • format_quote Și ți-oi da eu ție... Blană lungă, moale, Cu samur în poale. ALECSANDRI, P. P. 121. DLRLC
    • format_quote poetic Și-a pus pămîntul blană albă și-și doarme somnul hibernal. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 34. DLRLC
  • 4. popular Scândură groasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un avocat spătos îngrămădise în blana ușii un moșneag știrb. CAMILAR, N. II 306. DLRLC
    • format_quote Cuiele bătute adînc în blana de lemn țineau încă puternic. ANGHEL, PR. 132. DLRLC
    • format_quote Un sfredel mare se aude rozînd țesăturile uscate ale blănii bătrîne de stejar [a ușii]. CARAGIALE, O, I 291. DLRLC
  • comentariu Forma de plural blăni se folosește numai pentru sensurile (1.), (2.) și (4.). DEX '09 DOOM 2
  • comentariu Forma de plural blănuri se folosește numai pentru sensurile (2.) și (3.). DEX '09 DOOM 2
  • comentariu învechit Plural și: blane. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.