12 definiții pentru blamabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable.

blamábil, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. IV, 55 / Pl: ~i, ~e / E: fr blâmable] (Liv) Reprobabil.

BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable.

BLAMÁBIL, -Ă adj. Demn de blam. [Cf. fr. blâmable].

BLAMÁBIL, -Ă adj. demn de blamat. (< fr. blâmable)

*blamábil, -ă adj. (fr. blâmable). Reprobabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blamábil adj. m., pl. blamábili; f. blamábilă, pl. blamábile

blamábil adj. m., pl. blamábili; f. sg. blamábilă, pl. blamábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLAMÁBIL adj. v. condamnabil.

BLAMABIL adj. condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urît, vinovat, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocarnic, ocărîtor, rușinător. (O faptă ~.)

Intrare: blamabil
blamabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blamabil
  • blamabilul
  • blamabilu‑
  • blamabilă
  • blamabila
plural
  • blamabili
  • blamabilii
  • blamabile
  • blamabilele
genitiv-dativ singular
  • blamabil
  • blamabilului
  • blamabile
  • blamabilei
plural
  • blamabili
  • blamabililor
  • blamabile
  • blamabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

blamabil

etimologie: