opțiuni
  • info
3 intrări
17 definiții

Explicative DEX

BLĂNUI, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui.

BLĂNUI, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui.

blăni2 vt [At: LB / Pzi: ~nesc / E: nct] (Îvp) 1 A bate. 2 A căptuși cu blăni. 3 A pune tocuri la ferestre.

blănui vt [At: DA / Pzi: ~esc / E: blană + -ui] (Înv) A îmblăni.

blăni vb. IV. tr. 1 (pop.) A căptuși, a garnisi o haină cu blană. Eu minteanul ți-oi blăni (SEV.). 2 A pune scînduri la uși, la ferestre etc. 3 (fam.) A bate zdravăn; a căptuși. • prez.ind. -esc. /blană + -i.

blănui vb. IV. tr. (înv.) A îmblăni. • prez.ind. -iesc. /blană + -ui.

BLĂNI (-ănesc) vb. tr. 1 👕 A căptuși, a garnisi (o haină) cu blană 2 A căptuși, a bate cu scînduri cu blane.

BLĂNUI (-uesc) = BLĂNI.

BLĂNUI, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A îmblăni. Un benișel de felendreș albastru blănuit cu samur. NEGRUZZI, S. I 145.

BLĂNUI, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Din blană.

blănì v. 1. a căptuși cu blană; 2. a pardosi cu scânduri; 3. fam. a bate.

2) blănésc v. tr. (d. blană 2). Vest. Acoper saŭ căptușesc cu scînduri.

1) blănésc v. tr. (d. blană 1). Căptușesc cu blană. Fig. Iron. Trag o bătaĭe. – În vest îmbl-.

Ortografice DOOM

blănui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiesc, 3 sg. blănuiește, imperf. 1 blănuiam; conj. prez. 1 sg. să blănuiesc, 3 să blănuiască

blănui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiesc, imperf. 3 sg. blănuia; conj. prez. 3 să blănuiască

blăni vb., ind. prez. 1 sg. blănesc, 3 sg. și pl. blănește

blănui vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiesc, imperf. 3 sg. blănuia; conj. prez. 3 sg. și pl. blănuiască

Arhaisme și regionalisme

blăni, blănesc, v.t. (reg.) A bate pe cineva, a lovi. – Et. nec. (MDA).

Intrare: blănuit
blănuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blănuit
  • blănuitul
  • blănuitu‑
  • blănuită
  • blănuita
plural
  • blănuiți
  • blănuiții
  • blănuite
  • blănuitele
genitiv-dativ singular
  • blănuit
  • blănuitului
  • blănuite
  • blănuitei
plural
  • blănuiți
  • blănuiților
  • blănuite
  • blănuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: blăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blăni
  • blănire
  • blănit
  • blănitu‑
  • blănind
  • blănindu‑
 singular plural
  • blănește
  • blăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blănesc
 (să)
  • blănesc
  • blăneam
  • blănii
  • blănisem
a II-a (tu)
  • blănești
 (să)
  • blănești
  • blăneai
  • blăniși
  • blăniseși
a III-a (el, ea)
  • blănește
 (să)
  • blănească
  • blănea
  • blăni
  • blănise
plural I (noi)
  • blănim
 (să)
  • blănim
  • blăneam
  • blănirăm
  • blăniserăm
  • blănisem
a II-a (voi)
  • blăniți
 (să)
  • blăniți
  • blăneați
  • blănirăți
  • blăniserăți
  • blăniseți
a III-a (ei, ele)
  • blănesc
 (să)
  • blănească
  • blăneau
  • blăniră
  • blăniseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blănui
  • blănuire
  • blănuit
  • blănuitu‑
  • blănuind
  • blănuindu‑
 singular plural
  • blănuiește
  • blănuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blănuiesc
 (să)
  • blănuiesc
  • blănuiam
  • blănuii
  • blănuisem
a II-a (tu)
  • blănuiești
 (să)
  • blănuiești
  • blănuiai
  • blănuiși
  • blănuiseși
a III-a (el, ea)
  • blănuiește
 (să)
  • blănuiască
  • blănuia
  • blănui
  • blănuise
plural I (noi)
  • blănuim
 (să)
  • blănuim
  • blănuiam
  • blănuirăm
  • blănuiserăm
  • blănuisem
a II-a (voi)
  • blănuiți
 (să)
  • blănuiți
  • blănuiați
  • blănuirăți
  • blănuiserăți
  • blănuiseți
a III-a (ei, ele)
  • blănuiesc
 (să)
  • blănuiască
  • blănuiau
  • blănuiră
  • blănuiseră
Intrare: blănui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blănui
  • blănuire
  • blănuit
  • blănuitu‑
  • blănuind
  • blănuindu‑
 singular plural
  • blănuiește
  • blănuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blănuiesc
 (să)
  • blănuiesc
  • blănuiam
  • blănuii
  • blănuisem
a II-a (tu)
  • blănuiești
 (să)
  • blănuiești
  • blănuiai
  • blănuiși
  • blănuiseși
a III-a (el, ea)
  • blănuiește
 (să)
  • blănuiască
  • blănuia
  • blănui
  • blănuise
plural I (noi)
  • blănuim
 (să)
  • blănuim
  • blănuiam
  • blănuirăm
  • blănuiserăm
  • blănuisem
a II-a (voi)
  • blănuiți
 (să)
  • blănuiți
  • blănuiați
  • blănuirăți
  • blănuiserăți
  • blănuiseți
a III-a (ei, ele)
  • blănuiesc
 (să)
  • blănuiască
  • blănuiau
  • blănuiră
  • blănuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

blăni, blănescverb

învechit popular
  • 1. A bate zdravăn. MDA2 DEXI
    sinonime: bate căptuși
  • 2. A căptuși cu blăni. MDA2 DEXI CADE
    • format_quote Eu minteanul ți-oi blăni. (SEV.) DEXI
  • 3. A pune tocuri la ferestre. MDA2
    • diferențiere A pune scânduri la uși, la ferestre etc. DEXI CADE
etimologie:

blănui, blănuiescverb

  • 1. învechit Îmblăni. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: îmblăni
    • format_quote Un benișel de felendreș albastru blănuit cu samur. NEGRUZZI, S. I 145. DLRLC
etimologie:
  • Blană + -ui. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.