2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIZOTARE s. f. Acțiunea de a bizota și rezultatul ei. – V. bizota.

bizotare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: bizota] Șlefuire oblică a muchiilor unei oglinzi.

bizotare s.f. Șlefuire oblică a muchiilor unor obiecte de sticlă, ale unor oglinzi, ale unor pietre prețioase, ale unui smalț dentar etc.; bizotaj. • pl. -ări. /v. bizota.

BIZOTARE, bizotări, s. f. Acțiunea de a bizota și rezultatul ei. – V. bizota.

BIZOTARE s.f. Acțiunea de a bizota și rezultatul ei. [< bizota].

BIZOTA, bizotez, vb. I. Tranz. A șlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre prețioase etc. – Din fr. biseauter.

BIZOTA, bizotez, vb. I. Tranz. A șlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre prețioase etc. – Din fr. biseauter.

bizota vt [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr biseauter] A șlefui oblic muchiile unei oglinzi.

bizota vb. I. tr. (compl. indică muchiile unor obiecte de sticlă, ale unor oglinzi, ale unor pietre prețioase, ale unui smalț dentar etc.) A șlefui oblic. • prez.ind. -ez./ <fr. biseauter.

BIZOTA vb. I. tr. A șlefui o margine oblic (la o oglindă, o piatră prețioasă, un smalț dentar etc.). [< fr. biseauter].

BIZOTA vb. tr. a șlefui oblic muchiile la o oglindă, o piatră prețioasă, un smalț dentar. (< fr. biseauter)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bizotare s. f., g.-d. art. bizotării

bizotare s. f., g.-d. art. bizotării

bizotare s. f., g.-d. art. bizotării

bizota vb., ind. prez. 1 sg. bizotez, 3 sg. și pl. bizotea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BIZOTARE s. (TEHN.) teșire. (~a sticlei.)

Intrare: bizotare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bizotare
  • bizotarea
plural
  • bizotări
  • bizotările
genitiv-dativ singular
  • bizotări
  • bizotării
plural
  • bizotări
  • bizotărilor
vocativ singular
plural
Intrare: bizota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bizota
  • bizotare
  • bizotat
  • bizotatu‑
  • bizotând
  • bizotându‑
singular plural
  • bizotea
  • bizotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bizotez
(să)
  • bizotez
  • bizotam
  • bizotai
  • bizotasem
a II-a (tu)
  • bizotezi
(să)
  • bizotezi
  • bizotai
  • bizotași
  • bizotaseși
a III-a (el, ea)
  • bizotea
(să)
  • bizoteze
  • bizota
  • bizotă
  • bizotase
plural I (noi)
  • bizotăm
(să)
  • bizotăm
  • bizotam
  • bizotarăm
  • bizotaserăm
  • bizotasem
a II-a (voi)
  • bizotați
(să)
  • bizotați
  • bizotați
  • bizotarăți
  • bizotaserăți
  • bizotaseți
a III-a (ei, ele)
  • bizotea
(să)
  • bizoteze
  • bizotau
  • bizota
  • bizotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bizotare, bizotărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a bizota și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: teșire
etimologie:
  • vezi bizota DEX '09 DEX '98 DN

bizota, bizotezverb

  • 1. A șlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre prețioase etc. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.