biuretă sf [At: LTR / Pl: ~te / E: fr burette] Tub de sticlă gradat, de diverse forme, folosit la analizele chimice.

biuretă s.f. Tub de sticlă gradat, cu robinet sau cu tub de cauciuc cu clemă, folosit pentru măsurarea volumelor de soluții sau de gaze. • pl. -e. /<fr. burette, germ. Bürette.

BIURETĂ, biurete, s. f. Tub de sticlă gradat, subțiat la un capăt și prevăzut cu un robinet ori cu un tub de cauciuc; servește în analiza volummetrică la măsurarea volumului soluțiilor. – Pronunțat: biu-re-.

BIURETĂ, biurete, s. f. Tub de sticlă gradat, prevăzut la capătul inferior cu un robinet și folosit în lucrările de laborator. [Pr.: bi-u] – Fr. burette.

BIURETĂ s.f. Tub de sticlă gradat, folosit la analiza volumetrică, la măsurarea volumului soluțiilor etc. [< fr. burette, rus. biuretka].

BIURETĂ s. f. tub de sticlă gradat la analiza volumetrică a soluțiilor sau gazelor. (< fr. burette, germ. Bürette)

BIURETĂ ~e f. Tub de sticlă gradat, folosit în lucrări de laborator, în special la analiza volumetrică. [Sil. bi-u-] /<fr. burette

biuretă (desp. biu-) s. f., g.-d. art. biuretei; pl. biurete

biuretă (biu-) s. f., g.-d. art. biuretei; pl. biurete

biuretă s. f. (sil. biu-), pl. biurete

biuretă (3 sil.)