10 definiții pentru biuretă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIURÉTĂ, biurete, s. f. Tub de sticlă gradat, de diverse forme, folosit la analizele chimice. – Din fr. burette.

BIURÉTĂ, biurete, s. f. Tub de sticlă gradat, de diverse forme, folosit la analizele chimice. – Din fr. burette.

biurétă sf [At: LTR / Pl: ~te / E: fr burette] Tub de sticlă gradat, de diverse forme, folosit la analizele chimice.

BIURÉTĂ, biurete, s. f. Tub de sticlă gradat, subțiat la un capăt și prevăzut cu un robinet ori cu un tub de cauciuc; servește în analiza volummetrică la măsurarea volumului soluțiilor. – Pronunțat: biu-re-.

BIURÉTĂ, biurete, s. f. Tub de sticlă gradat, prevăzut la capătul inferior cu un robinet și folosit în lucrările de laborator. [Pr.: bi-u] – Fr. burette.

BIURÉTĂ s.f. Tub de sticlă gradat, folosit la analiza volumetrică, la măsurarea volumului soluțiilor etc. [< fr. burette, rus. biuretka].

BIURÉTĂ s. f. tub de sticlă gradat la analiza volumetrică a soluțiilor sau gazelor. (< fr. burette, germ. Bürette)

BIURÉTĂ ~e f. Tub de sticlă gradat, folosit în lucrări de laborator, în special la analiza volumetrică. [Sil. bi-u-] /<fr. burette


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biurétă (biu-) s. f., g.-d. art. biurétei; pl. biuréte

biurétă s. f. (sil. biu-), pl. biuréte

Intrare: biuretă
  • silabație: biu-re-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biure
  • biureta
plural
  • biurete
  • biuretele
genitiv-dativ singular
  • biurete
  • biuretei
plural
  • biurete
  • biuretelor
vocativ singular
plural

biuretă

  • 1. Tub de sticlă gradat, de diverse forme, folosit la analizele chimice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: