2 intrări
17 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BITUMÁRE, bitumări, s. f. Acțiunea de a bituma. – V. bituma.
BITUMÁRE, bitumări, s. f. Acțiunea de a bituma. – V. bituma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bitumare sf [At: DEX2 / Pl: ~mări / E: bituma] 1 Amestecare cu bitum a unui material (granular). 2 Efectuare a bitumajului unei șosele. 3 Umplere cu bitum (1) a spațiilor dintre pavelele sau dalele unei șosele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BITUMÁRE, bitumări, s. f. Acțiunea de a bituma.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BITUMÁRE s.f. Acțiunea de a bituma; bitumaj. [< bituma].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bitumáre s. f. Asfaltare ◊ „[...] trotuarele au fost refăcute [...] urmând să se acorde o atenție deosebită lucrărilor de bitumare.” I.B. 8 V 84 p. 6 (din bituma + -are; cf. fr. bitumer; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. ♦ A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Din fr. bitumer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. ♦ A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Din fr. bitumer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bituma vt [At: DEX2 / Pzi: ~méz / E: fr bitumer] 1 A amesteca cu bitum un material (granular). 2 A face bitumajul unei șosele. 3 A umple cu bitum (1) spațiile dintre pavelele sau dalele unei șosele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. 3. A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Fr. bitumer.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BITUMÁ vb. I. tr. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. [< fr. bitumer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BITUMÁ vb. tr. 1. a amesteca cu bitum un material granulat. 2. a face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. (< fr. bitumer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A BITUMÁ ~éz tranz. 1) (mase granulare) A amesteca cu bitum. 2) (șosele) A acoperi cu bitum. 3) (rosturile dintre pavelele sau dintre dalele de beton ale unei șosele) A umple cu o masă bituminoasă. /<fr. bitumer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
bitumáre s. f., g.-d. art. bitumắrii; pl. bitumắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bitumáre s. f., g.-d. art. bitumării; pl. bitumări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bitumá (a ~) vb., ind. prez. 3 bitumeáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bitumá vb., ind. prez. 1 sg. bituméz, 3 sg. și pl. bitumeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
BITUMÁRE s. v. bitumaj.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BITUMÁRE (< fr.) s. f. 1. Procedeu de tratare cu bitum a uni agregat mineral, astfel încît grăunțele să se acopere cu o peliculă subțire de bitum. 2. Operație de umplere a rosturilor dintre pavele sau dintre dale cu un mastic sau un chit bituminos.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
bitumare
- 1. Acțiunea de a bituma.surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: bitumaj
etimologie:
- vezi bitumasurse: DEX '09 DEX '98 DN
bituma
- 1. A amesteca cu bitum un material granular.surse: DEX '09 DEX '98 DN
- 2. A face bitumajul unei șosele.surse: DEX '09 DEX '98 DN
- 2.1. A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele.surse: DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- limba franceză bitumersurse: DEX '09 DEX '98 DN