12 definiții pentru bitumaj
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BITUMÁJ s. n. Așternere de bitum și criblură pe suprafața unei șosele. – Din fr. bitumage.
bitumaj sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr bitumage] Aștemere de bitum și piatră măruntă pe suprafața unui drum.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bitumaj s.n. Stropire cu bitum și acoperire cu criblură pentru a forma îmbrăcămintea asfaltică a unei șosele. • pl. -e. /<fr. bitumage.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BITUMÁJ s. n. Așternere de bitum și piatră măruntă pe suprafața unui drum. – Din fr. bitumage.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BITUMÁJ s. n. Tratament aplicat pe suprafața unei șosele, constînd în stropirea cu bitum și așternerea de piatră măruntă. – Fr. bitumage.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BITUMÁJ s.n. Stropirea cu bitum și așternerea cu piatră măruntă a suprafeței unei șosele. [< fr. bitumage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BITUMÁJ s. n. stropire cu bitum și criblură a îmbrăcămintei asfaltice a unei șosele. (< fr. bitumage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BITUMÁJ n. Proces tehnic constând în acoperirea suprafeței unei șosele cu un strat de pietriș stropit cu bitum. /<fr. bitumage
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bitumaj s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bitumaj s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bitumáj s. n., pl. bitumáje
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BITUMÁJ s. (CONSTR.) bitumare. (~ul unei șosele.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bitumajsubstantiv neutru
- 1. Așternere de bitum și criblură pe suprafața unei șosele. DEX '09 DNsinonime: bitumare
etimologie:
- bitumage DEX '09 DEX '98 DN