BITUM, bitumuri, s. n. Produs solid, plastic, de culoare neagră, obținut din reziduuri de petrol sau prin distilarea huilei, folosit la prepararea asfaltului, la fabricarea lacurilor etc. – Din fr. bitume.

bitum sn [At: ISTRATI-LONGINESCU, CH. 268 / V: (înv) ~en, ~ton / A și: bitum / Pl: ~uri / E: fr bitume] 1 Substanță neagră obținută prin oxidarea, la cald, a reziduurilor de petrol sau prin distilarea huilei. 2 Culoare brună strălucitoare, obținută amestecând bitumul (1) cu ulei de in și ceară. 3 (Înv) Procedeu de obținere a bitumului (1) din nisipuri și cărbuni bituminoși.

bitum s.n. 1 Materie obținută prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol ori prin distilarea huilei, de culoare neagră, foarte vîscoasă sau solidă, care este folosită ca liant în construcția de drumuri, ca material izolant în construcții, în industrie, la fabricarea unor lacuri etc. 2 (a. plast.) Culoare brună strălucitoare, obținută prin amestecarea bitumului cu ulei de in și cu ceară, folosită mai ales în sec. 19. • acc. și bitum. /<fr. bitume, lat. bĭtūmen, -ĭnis.

*BITUM sbst. 💎 Materie minerală inflamabilă care apare în natură sub formă lichidă și gălbuie sau solidă și negricioasă [fr. < lat.].

BITUM s. n. Produs solid, plastic, de culoare neagră, obținut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol sau prin distilarea huilei. [Acc. și: bitum] – Din fr. bitume.

BITUM s. m. Produs solid, de culoare neagră, plastic și aderent, obținut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol. V. smoală. – Accentuat și: bitum.

BITUM s. n. Produs solid, plastic, de culoare neagră, obținut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol. [Acc. și: bitum] – Fr. bitume.

BITUM s.n. 1. Produs obținut din reziduurile de petrol, folosit la bitumaj. 2. (Arte) Culoare brună strălucitoare, obținută prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in și cu ceară. [Pl. -muri. / < fr. bitume, cf. lat. bitumen].

BITUM s. n. 1. rocă lichidă în scoarța pământului din hidrocarburile de țiței, folosită la bitumaj și la fabricarea unor lacuri, izolanți etc. 2. (arte) culoare brună strălucitoare, obținută prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in și cu ceară. (< fr. bitume, lat. bitumen)

BITUM n. Produs solid de culoare neagră, obținut din reziduurile de petrol (folosit ca izolant hidrofug, ca material de pavare etc.). /<fr. bitume

*bitúm și (rar) bitúmen n. fără pl. (fr. bitume, d. lat. bitúmen. Cp. cu examen, specimen, volum). Smoală, o substanță minerală inflamabilă lichidă și gălbuĭe saŭ solidă și neagră care se găsește în pămînt și din clasă căreĭa face parte păcura, petrolu, cărbunele de pămînt, catranu, asfaltu ș.a. (Cu ĭa se ung corăbiile că să nu intre apă pin crăpăturĭ).

biton sn vz bitum

bitumen² sn vz bitum

bitume m. 1. materie minerală inflamabilă, lichidă sau solidă: cărbunele de pământ e un bitume solid precum păcura e un bitume lichid; 2. asfalt.

bitum s. n., pl. bitumuri

!bitum s. n., pl. bitumuri

bitum s. n., pl. bitumuri

bitum