13 definiții pentru bisturiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BISTURÍU, bisturie, s. n. Instrument chirurgical în formă de cuțitaș, care servește la incizii. – Din fr. bistouri.

BISTURÍU, bisturie, s. n. Instrument chirurgical în formă de cuțitaș, care servește la incizii. – Din fr. bistouri.

bisturíu sn [At: DEX2 / Pl: ~ie / E: fr bistouri] Instrument chirurgical asemănător cu un cuțitaș.

BISTURÍU, bisturie, s. n. Cuțit special, de obicei cu tăișul în formă de arc, folosit la operații chirurgicale sau la disecții. Cu ce siguranță a trasat [chirurgul] linia pe piele cu lama bisturiului! BART, E. 382. Bisturiu electric = electrocauter întrebuințat la tăierea țesuturilor vii fără a provoca hemoragie.

BISTURÍU, bisturie, s. n. Cuțitaș special folosit în operațiile chirurgicale. – Fr. bistouri.

BISTURÍU s.n. Cuțit special folosit la operații chirurgicale, la disecții etc. [Pl. -ie / < fr. bistouri, cf. it. bistori < pistoriensis – fabricat la Pistoia].

BISTURÍU s. n. instrument tăios folosit la operații chirurgicale, disecții. (< fr. bistouri)

BISTURÍU ~ri n. Instrument în formă de cuțit, folosit pentru operații chirurgicale; cuțit de disecție. [Sil. -stu-riu] /<fr. bistouri


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bisturíu s. n., art. bisturíul; pl. bisturíe, art. bisturíele

bisturíu s. n., art. bisturíul; pl. bisturíe, art. bisturíele


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BISTURÍU s. (MED.) cuțit, (turcism înv.) nișter. (A ajuns la ~.)

BISTURIU s. (MED.) cuțit, (turcism înv.) nișter. (A ajuns la ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BISTURÍU (< fr. {i}) s. n. Instrument utilizat la disecția sau la secționarea țesuturilor vii. ♦ B. electric = b. folosit în chirurgia modernă, care realizează incizia cu ajutorul curenților electrici de înaltă frecvență. ♦ B. cu laser = b. care utilizează o rază laser în operații de mare precizie și finețe.

Intrare: bisturiu
substantiv neutru (N44)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bisturiu
  • bisturiul
  • bisturiu‑
plural
  • bisturie
  • bisturiele
genitiv-dativ singular
  • bisturiu
  • bisturiului
plural
  • bisturie
  • bisturielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bisturiu

  • 1. Instrument chirurgical în formă de cuțitaș, care servește la incizii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cu ce siguranță a trasat [chirurgul] linia pe piele cu lama bisturiului! BART, E. 382.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Bisturiu electric = electrocauter întrebuințat la tăierea țesuturilor vii fără a provoca hemoragie.
      surse: DLRLC

etimologie: