BISCUIT, biscuiți, s. m. 1. Produs alimentar bine deshidratat prin coacerea unui aluat de prăjitură, tăiat în diferite forme (cerculețe, pătrățele, litere etc.). 2. Semifabricat din ceramică neglazurată, ars numai o dată și folosit la fabricarea faianței sau a porțelanului. 3. Porțelan supus la două arderi succesive, a cărui structură imită marmura. – Din fr. biscuit.

biscuit sm [At: DA / Pl: ~iți / E: fr biscuit] 1 Produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat de prăjitură, tăiat în diferite forme Cf pișcot, pesmet, posmag. 2 Semifabricat din ceramică neglazurat, ars numai o dată, folosit la fabricarea faianței sau a porțelanului. 3 Porțelan ars de două ori, a cărui structură imită marmura.

biscuit s.m. 1 Produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat de prăjitură (preparat din faină, zahăr și ouă), tăiat în diverse forme; pișcot. 2 Semifabricat din ceramică neglazurată, ars o singură dată la o temperatură înaltă și utilizat la fabricarea faianței sau a porțelanului. ♦ Ext. Statuetă sau mic grup de faianță fină ori de porțelan fară glazură. 3 Porțelan supus la două arderi succesive și a cărui structură imită marmura. • pl. -ți. /<fr. biscuit.

BISCUIT, biscuiți, s. m. 1. Produs alimentar bine deshidratat prin coacerea unui aluat de prăjitură în diferite forme (cerculețe, pătrățele, litere etc.). 2. Semifabricat de ceramică neglazurată, ars numai o dată și folosit la fabricarea faianței sau a porțelanului. 3. Porțelan supus la două arderi succesive, a cărui structură imită marmura. – Din fr. biscuit.

BISCUIT, biscuiți, s. m. Pastă alimentară făcută din făină (cu ouă) și zahăr, coaptă în diferite forme și uscată.

BISCUIT, biscuiți, s. m. Pastă alimentară făcută din făină (cu ouă) și zahăr, coaptă în diferite forme. – Fr. biscuit.

BISCUIT s.m. 1. Produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat preparat din făină, ouă și zahăr. 2. Faianță fără glazură, arsă la o temperatură înaltă; (p. ext.) statuetă sau mic grup de faianță fină ori porțelan fără glazură. [< fr. biscuit].

BISCUIT s. m. 1. produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat preparat din făină, ouă și zahăr. 2. faianță fără glazură, arsă la o temperatură înaltă; statuetă, mic grup de faianță fină ori porțelan fără glazură. (< fr. biscuit)

BISCUIT ~ți m. Produs alimentar făcut din făină, ouă și zahăr, copt în diferite forme. [Sil. -cu-it] /<fr. biscuit

biscuit s. m., pl. biscuiți

biscuit s. m., pl. biscuiți

biscuit s. m., pl. biscuiți

biscuit (biscuiți), s. m. – Produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat de prăjitură. – Var. biscot, pișcot. Fr. biscuit, în vreme ce var. biscot reproduce it. biscotto; cealaltă var. corespunde pronunțării balcanice, cf. sb. piškot.

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută