BISCOT 👉 PIȘCOT.

*biscót n., pl. e (it. biscotto, d. bis, de două orĭ, și cotto, copt; fr. biscuit. V. teracotă). Pesmet, galetă mică de mîncat cu ceaĭ ș.a. – Vulg. pișcot, pl. urĭ (sîrb. piškot, ung. piskóta). Uniĭ zic și biscuit, m., pl. țĭ (după fr.), ceĭa ce e tot vulgar.

bișcot sn vz pișcot

bișcotă sf vz pișcot

piscot sn vz pișcot

pișcot sn [At: (a. 1777) FURNICĂ, I. C. 60 / V: biscot, biscotă sf, bișcot, (rar) piscot / Pl: ~uri, (înv) ~e, (rar, sm) ~oți / E: mg piskóta, ger Biskotte] Produs de patiserie de formă alungită, obținut prin coacerea unui aluat moale și pufos făcut din faină, ouă, zahăr etc.

BlȘCOT 👉 PIȘCOT.

PIȘCOT, pișcoturi, s. n. Un fel de biscuit ușor, afînat, făcut din făină, ouă și zahăr. Intră Clara, cu un pișcot în mînă, înmuindu-l în paharul cu șampanie. La TDRG. – Pl. și: (m.) pișcoți (CODRU-DRĂGUȘANU, C. 150).

PIȘCOT ~uri n. Produs de patiserie preparat din aluat moale și dulce, tăiat în bucăți de formă alungită, subțiată la mijloc și copt. /<ung. piskóta

pișcot n. bucățică de aluat frământat cu ouă și zahăr și coaptă bine. [It. BISCOTTO, printr’un intermediar maghiar].

pișcót, V. biscot.

pișcot s. n., pl. pișcoturi

pișcot s. n., pl. pișcoturi

pișcot s. n., pl. pișcoturi

cotu’ și pișcotu’, labele și botu’ expr. (glum.) nimic; deloc.