9 definiții pentru birnică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BÍRNIC, -Ă, birnici, -ce, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir; p. gener. contribuabil. – Bir + suf. -nic.
bírnic, ~ă [At: BIBLIA (1688), 141 / Pl: ~ici, -ice / E: bir + -nic] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care plătește bir. 3 smf (Pgn) Contribuabil. 4 smf (Înv) Tributar. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BÍRNIC, -Ă, birnici, -ce, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir; p. gener. Contribuabil. – Bir + suf. -nic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BÍRNIC, -Ă, birnici, -e, s. m. și f. 1. (Învechit, în opoziție cu scutelnic) Persoană care plătea bir, care era supusă la bir. Și pe cîmp, la plug de fag, Birnicii săraci iar trag. Plugul greu, cioplit din lemn, Pe grumaz le face semn. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 5/6. ◊ (Adjectival) Proprietarul birnic, adică... neboier, nu avea drept să ceară boieresc de la țăranii așezați pe moșia sa. COGĂLNICEANU, S. A. 142. 2. Tributar. Boierule, – așa le spuneau părinții noștri turcilor pe cînd eram birnicii lor. STANCU, D. 215.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BÍRNIC, -Ă, birnici, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir. – Din bir + suf. -nic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
bírnică s. f., g.-d. art. bírnicei; pl. bírnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bírnică s. f., g.-d. art. bírnicei; pl. bírnice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
BÍRNIC s. contribuabil, subiect, impozabil, (înv.) dajnic, dăjdiar, liude, mode. (~ din orânduirea feudală.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BIRNIC s. contribuabil, subiect impozabil, (înv.) dajnic, dăjdiar, liude, mode. (~ din orînduirea feudală.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
birnic, -ă birnică învechit
- 1. Persoană care era supusă la bir.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exempleexemple
- Și pe cîmp, la plug de fag, Birnicii săraci iar trag. Plugul greu, cioplit din lemn, Pe grumaz le face semn. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 5/6.surse: DLRLC
- (și) adjectival Proprietarul birnic, adică... neboier, nu avea drept să ceară boieresc de la țăranii așezați pe moșia sa. KOGĂLNICEANU, S. A. 142.surse: DLRLC
- surse: DEX '09
-
- 2. tributarsurse: DLRLC un exempluexemple
- Boierule, – așa le spuneau părinții noștri turcilor pe cînd eram birnicii lor. STANCU, D. 215.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Bir + sufix -nic.surse: DEX '98 DEX '09