birefringență sf [At: DEX² / Pl: ~țe / E: fr biréfringence] 1 Apariție a unei refracții duble la trecerea unei raze de lumină prin anumite medii. 2 Însușire a unor cristaline de a da birefringență (1).

birefringență s.f. (fiz.) 1 Dublarea, în urma trecerii printr-un mediu optic, a unei raze de lumină care se transformă în două raze refractare. 2 Proprietate a unor medii de a produce, datorită anizotropiei lor optice, fenomenul de dublă refracție. • pl. -e. /<fr. biréfringence.

BIREFRINGÉNȚĂ, birefringențe, s. f. Fenomenul descompunerii unei raze luminoase în două raze refractate, la trecerea printr-un cristal sau prin alt mediu optic; dublă refracție. ♦ Însușirea unor cristale de a fi birefringente.

BIREFRINGÉNȚĂ, birefringențe, s. f. Fenomenul descompunerii unei raze de lumină în două raze refractate, la pătrunderea în anumite medii. ♦ Însușirea unor cristale de a produce fenomenul descris mai sus. – După fr. biréfringence.

BIREFRINGÉNȚĂ s.f. Descompunere a unei raze de lumină care trece printr-un mediu optic în două raze refractare; dublă refracție. ♦ Însușire a unor cristale de a produce fenomenul descris mai sus. [Cf. fr. biréfringence].

BIREFRINGÉNȚĂ s. f. proprietate a unor medii de a produce, datorită anizotropiei lor optice, fenomenul de dublă refracție. (< fr. biréfringence)

BIREFRINGÉNȚĂ f. 1) Fenomen optic care se produce la trecerea razei de lumină dintr-un mediu în altul, constând în descompunerea razei în două. 2) Proprietate a unor corpuri transparente de a diviza razele de lumină, când acestea le penetrează. /<fr. birefringence

*birefringénță f. pl. e. Fiz. Care produce o refracțiune duplă.

birefringență (-re-frin-) s. f., g.-d. art. birefringenței; pl. birefringențe

birefringénță s. f. → refringență