9 definiții pentru „bipolar”   declinări

BIPOLÁR, -Ă, bipolari, -e, adj. Care are doi poli. ♦ (Despre mașini electrice) Care are doi poli magnetici. – Din fr. bipolaire.

BIPOLÁR, -Ă, bipolari, -e, adj. Care are doi poli. ♦ (Despre mașini electrice) Care are doi poli magnetici. – Din fr. bipolaire.

BIPOLÁR, -Ă, bipolari, -e, adj. Care are doi poli. ◊ (Geom.) Coordonate bipolare = sistem de coordonate în care poziția unui punct e determinată prin distanțele față de două puncte fixe (numite poli). ♦ (Despre mașini electrice) Care are doi poli magnetici principali, unul nord și altul sud.

BIPOLÁR, -Ă, bipolari, -e, adj. Care are doi poli. ♦ (Despre mașini electrice) Care are doi poli magnetici principali, unul nord și altul sud. – După fr. bipolaire.

bipolár adj. m., pl. bipolári; f. bipoláră, pl. bipoláre

BIPOLÁR, -Ă adj. Care are doi poli. ♦ (Despre aparate, mașini) Care are doi poli magnetici principali. ♦ (Despre unele organisme marine) Care se găsește simultan la cei doi poli și în zonele temperate ale celor două emisfere. [Cf. fr. bipolaire].

BIPOLÁR, -Ă adj. 1. (despre mașini, aparate electrice) care are doi poli magnetici. 2. (despre unele organisme marine) care trăiește în cele două regiuni polare ale Pământului. 3. (mat.) coordonate ĕ = sistem de coordonate în care un punct este determinat prin distanțele la două puncte fixe. (< fr. bipolaire)

BIPOLÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are doi poli; cu doi poli. 2) (despre aparate, mașini) Care are doi poli magnetici sau electrici. 3) (despre unele organisme marine) Care se poate întâlni simultan la cei doi poli și în zonele temperate ale emisferelor Pământului. /<fr. bipolaire