10 definiții pentru bipolar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIPOLÁR, -Ă, bipolari, -e, adj. Care are doi poli. ♦ (Despre mașini electrice) Care are doi poli magnetici. – Din fr. bipolaire.

BIPOLÁR, -Ă, bipolari, -e, adj. Care are doi poli. ♦ (Despre mașini electrice) Care are doi poli magnetici. – Din fr. bipolaire.

bipolár, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr bipolaire] 1 Care are doi poli. 2 (D. mașini electrice) Care are doi poli magnetici.

bipolar, -ă adj. 1 Care are doi poli, care are două extremități opuse. 2 (despre mașini, aparate electrice) Care are doi poli magnetici. 3 (despre unele organisme marine) Care trăiește în cele două regiuni polare ale pămîntului. 4 (mat.) Coordonate bipolare = sistem de coordonate în care un punct este determinat prin distanțele la două puncte fixe. 5 (med.; despre tulburări afective) În care pot apărea, deopotrivă, episoade maniacale și depresie. • pl. -i, -e. /<fr. bipolaire, engl. bipolar, cf. lat. bis „de două ori”, polus „pol”.

BIPOLÁR, -Ă, bipolari, -e, adj. Care are doi poli. ◊ (Geom.) Coordonate bipolare = sistem de coordonate în care poziția unui punct e determinată prin distanțele față de două puncte fixe (numite poli). ♦ (Despre mașini electrice) Care are doi poli magnetici principali, unul nord și altul sud.

BIPOLÁR, -Ă, bipolari, -e, adj. Care are doi poli. ♦ (Despre mașini electrice) Care are doi poli magnetici principali, unul nord și altul sud. – După fr. bipolaire.

BIPOLÁR, -Ă adj. Care are doi poli. ♦ (Despre aparate, mașini) Care are doi poli magnetici principali. ♦ (Despre unele organisme marine) Care se găsește simultan la cei doi poli și în zonele temperate ale celor două emisfere. [Cf. fr. bipolaire].

BIPOLÁR, -Ă adj. 1. (despre mașini, aparate electrice) care are doi poli magnetici. 2. (despre unele organisme marine) care trăiește în cele două regiuni polare ale Pământului. 3. (mat.) coordonate ~e = sistem de coordonate în care un punct este determinat prin distanțele la două puncte fixe. (< fr. bipolaire)

BIPOLÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are doi poli; cu doi poli. 2) (despre aparate, mașini) Care are doi poli magnetici sau electrici. 3) (despre unele organisme marine) Care se poate întâlni simultan la cei doi poli și în zonele temperate ale emisferelor Pământului. /<fr. bipolaire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bipolar adj. m., pl. bipolari; f. bipolară, pl. bipolare

Intrare: bipolar
bipolar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bipolar
  • bipolarul
  • bipolaru‑
  • bipola
  • bipolara
plural
  • bipolari
  • bipolarii
  • bipolare
  • bipolarele
genitiv-dativ singular
  • bipolar
  • bipolarului
  • bipolare
  • bipolarei
plural
  • bipolari
  • bipolarilor
  • bipolare
  • bipolarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bipolar, bipolaadjectiv

  • 1. Care are doi poli. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Coordonate bipolare = sistem de coordonate în care poziția unui punct e determinată prin distanțele față de două puncte fixe (numite poli). DLRLC MDN '00
    • 1.2. (Despre mașini electrice) Care are doi poli magnetici. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. (Despre unele organisme marine) Care se găsește simultan la cei doi poli și în zonele temperate ale celor două emisfere. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.