bipolar, -ă adj. 1 Care are doi poli, care are două extremități opuse. 2 (despre mașini, aparate electrice) Care are doi poli magnetici. 3 (despre unele organisme marine) Care trăiește în cele două regiuni polare ale pămîntului. 4 (mat.) Coordonate bipolare = sistem de coordonate în care un punct este determinat prin distanțele la două puncte fixe. 5 (med.; despre tulburări afective) În care pot apărea, deopotrivă, episoade maniacale și depresie. • pl. -i, -e. /<fr. bipolaire, engl. bipolar, cf. lat. bis „de două ori”, polus „pol”.