BIPED, -Ă, bipezi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care are (sau umblă în) două picioare. – Din fr. bipède, lat. bipes, -edis.

biped smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 202 / Pl: ~ezi, ~e / E: fr bipède, lat bipes, ~edis] 1-2 (Ființă) care stă sau merge în două picioare.

biped, -ă adj., subst. 1 adj., s.m., s.f. (Ființă) care are două picioare, care stă sau umblă în două picioare. 2 s.n. Denumire dată unei perechi de picioare la animalele patrupede. • pl. -ezi, -ede. /<fr. bipède, lat. bĭpes, -ĕdis.

*BIPED adj. și (pl. -ede) sn. 🐒 Care are două picioare: începu a se întreba... ce gînganie ~ă este el pe lume (NEGR.): omul este un ~ [fr.].

BIPED, -Ă, bipezi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care stă sau umblă în două picioare. – Din fr. bipède, lat. bipes, -edis.

BIPED, -Ă, bipezi, -de, adj. (Despre animale) Care umblă în două picioare. Păsările sînt bipede. ◊ (Substantivat; cu privire la oameni, peiorativ) Pleșuvul nostru biped era doctor. EMINESCU, N. 77.

BIPED, -Ă, bipezi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care umblă în două picioare. – Fr. bipède (lat. lit. bipes, -edis).

BIPED, -Ă adj., s.m. și f. (Animal) cu două picioare, care folosește două picioare la mers. // s.n. Denumire dată unei perechi de picioare la animalele patrupede. [< fr. bipède, cf. lat. bis – de două ori. pes – picior].

BIPED, -Ă I. adj., s. m. f. (animal) cu două picioare. II. s. n. pereche de picioare la animalele patrupede. (< fr. bipède, lat. bipes, -edis)

BIPED ~dă (~zi, ~de) și substantival (despre ființe) Care umblă în două picioare; cu două picioare. /<fr. bipede

biped a. și m. animal cu două picioare: omul și păsările sunt bipede.

*bipéd, -ă adj. (lat. bipes, bipedis, d. bis, de 2 orĭ, și pes, pedis, picior. V. tri- și velociped). Cu două picioare (ca omu și, păsările).

biped adj. m., pl. bipezi; f. bipedă, pl. bipede

biped adj. m., pl. bipezi; f. bipedă, pl. bipede

biped adj. m., pl. bipezi; f. sg. bipedă, pl. bipede

BI- „dublu, de două ori, îndoit”. ◊ L. bis „de două ori” > fr. bi-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. bi-. □ ~anter (v. -anter), adj., cu două antere; ~atlon (v. -atlon), s. n., probă sportivă constînd în două încercări atletice combinate; ~axifer (v. axi-, v. -fer), adj., care are două axe florale; ~cefal (v. -cefal), adj., care are două capete; ~centric (v. -centric), adj., care are două centre; ~ciclic (v. -ciclic), adj., 1. Care prezintă două cicluri. 2. Dispus în două verticile sau cercuri. 3. (Despre un compus organic) A cărui formulă conține două lanțuri închise; ~color (v. -color), adj., care are două culori; ~corn (v. -corn), adj., care are două antene sau două coarne; ~cromie (v. -cromie), s. f., tipăritură în două culori; ~cuspid (v. -cuspid), adj., care prezintă două vîrfuri; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., anomalie congenitală în care apar două degete la o mînă sau la un picior; ~fer (v. -fer), adj., (despre plante) care înflorește și care fructifică de două ori pe an; ~fid (v. -fid), adj., despicat în două; ~flor (v. -flor), adj., care are două flori; ~form (v. -form), adj., cu două forme; ~gam (v. -gam), adj., s. m. și f., (persoană) care are două soții sau care a contractat două căsătorii paralele; ~gamie (v. -gamie), s. f., situație a unei persoane bigame; ~lingv (v. -lingv), adj., care vorbește și care scrie în două limbi; ~lobectomie (v. lob/o-, v. -ectomie), s. f., rezecție a doi lobi pulmonari; ~man (v. -man₂), adj., care are două mîini; ~nom (v. -nom₂), s. n., expresie algebrică formată din doi termeni; ~ped (v. -ped₂), adj., s. n., (animal) cu două picioare; ~penatifid (v. penati-, v. -fid), adj., care are limbul împărțit în mai multe segmente dispuse în mod penat; ~peniform (v. -peni, v. -form), adj., (despre mușchi) ale cărui fibre se inserează angular pe două fețe ale unui tendon central; ~petal (v. -petal), adj., care are două petale; ~remă (v. -remă), s. f., navă romană cu două rînduri de vîsle suprapuse; ~silab (v. -silab), adj., de două silabe; sin. bisilabic; ~sulc (v. -sulc), adj., (despre animale) cu copita despicată; ~triflor (v. tri-, v. -flor), adj., care are de două ori cîte trei flori; ~univoc (v. uni-, v. -voc), adj., care se găsește într-un raport reciproc și exclusiv de unu la unu; ~valent (v. -valent), adj., 1. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. 2. Care are două valori; ~valve (v. -valv), adj., s. f. pl., 1. adj., Cu cochilia formată din două valve. 2. adj., (Despre capsule botanice) Format din două părți. 3. s. f. pl., Clasă de moluște acvatice marine și dulcicole, cu corpul cuprins într-o cochilie bivalvă și cu branhii lamelare.