6 definiții pentru bionic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIÓNIC, -Ă, bionici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Disciplină care se ocupă cu studiul proceselor biologice și al structurii organismelor vii. ◊ (În sintagma) Bionică informațională = ramură a bionicii care studiază mecanismele de recepție, stocare, prelucrare și transmitere a informației la sistemele biologice în vederea transpunerii lor în tehnica informațională. 2. Adj. De bionică (1). [Pr.: bi-o-] – Din fr. bionique.
biónic, ~ă [At: DEX2 / P: bi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr bionique] 1 sf Știință care studiază mecanismele proceselor biologice, în scopul găsirii unor modele analoage aplicabile științelor tehnice. 2 sf (Îs) -ă informațională Ramură a bionicii (1) care studiază mecanismele de recepție, stocare, prelucrare și transmitere a informației la sistemele biologice pentru transpunerea lor în tehnica informațională. 3 a De bionică (1). 4 a Care aparține bionicii (1). 5 a Referitor la bionică (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIÓNIC, -Ă, bionici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Denumire dată preocupărilor privitoare la dispozitivele și mecanismele din sistemele vii, în scopul găsirii unor modele pentru științele tehnice. ◊ (În sintagma) Bionică informațională = ramură a bionicii care studiază mecanismele de recepție, stocare, prelucrare și transmitere a informației la sistemele biologice în vederea transpunerii lor în tehnica informațională. 2. Adj. De bionică (1). [Pr.: bi-o-] – Din fr. bionique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BIÓNIC, -Ă adj. Referitor la bionică. [< fr. bionique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BIÓNIC, -Ă I. adj. referitor la bionică. II. s. f. știință care studiază procesele biologice și structura organismelor vii, cu scopul de a găsi în ele modele pentru tehnică; biotehnică. (< fr. bionique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
biónic adj. m., pl. biónici; f. sg. biónică, pl. biónice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
bionic
- 1. De bionică.surse: DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- limba franceză bioniquesurse: DEX '09 DEX '98 DN