6 definiții pentru bionic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biónic, ~ă [At: DEX2 / P: bi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr bionique] 1 sf Știință care studiază mecanismele proceselor biologice, în scopul găsirii unor modele analoage aplicabile științelor tehnice. 2 sf (Îs) -ă informațională Ramură a bionicii (1) care studiază mecanismele de recepție, stocare, prelucrare și transmitere a informației la sistemele biologice pentru transpunerea lor în tehnica informațională. 3 a De bionică (1). 4 a Care aparține bionicii (1). 5 a Referitor la bionică (1).

BIÓNIC, -Ă, bionici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Disciplină care se ocupă cu studiul proceselor biologice și al structurii organismelor vii. ◊ (În sintagma) Bionică informațională = ramură a bionicii care studiază mecanismele de recepție, stocare, prelucrare și transmitere a informației la sistemele biologice în vederea transpunerii lor în tehnica informațională. 2. Adj. De bionică (1). [Pr.: bi-o-] – Din fr. bionique.

BIÓNIC, -Ă, bionici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Denumire dată preocupărilor privitoare la dispozitivele și mecanismele din sistemele vii, în scopul găsirii unor modele pentru științele tehnice. ◊ (În sintagma) Bionică informațională = ramură a bionicii care studiază mecanismele de recepție, stocare, prelucrare și transmitere a informației la sistemele biologice în vederea transpunerii lor în tehnica informațională. 2. Adj. De bionică (1). [Pr.: bi-o-] – Din fr. bionique.

BIÓNIC, -Ă adj. Referitor la bionică. [< fr. bionique].

BIÓNIC, -Ă I. adj. referitor la bionică. II. s. f. știință care studiază procesele biologice și structura organismelor vii, cu scopul de a găsi în ele modele pentru tehnică; biotehnică. (< fr. bionique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biónic adj. m., pl. biónici; f. sg. biónică, pl. biónice

Intrare: bionic
bionic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bionic
  • bionicul
  • bionicu‑
  • bionică
  • bionica
plural
  • bionici
  • bionicii
  • bionice
  • bionicele
genitiv-dativ singular
  • bionic
  • bionicului
  • bionice
  • bionicei
plural
  • bionici
  • bionicilor
  • bionice
  • bionicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bionic

  • 1. De bionică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: