bionic, -ă s.f., adj. 1 s.f. Știință care se ocupă cu studiul proceselor biologice și al structurii organismelor vii, cu scopul de a găsi în ele modele pentru crearea unor dispozitive utile în știință sau tehnică; biotehnică. ◊ Bionică informațională = ramură a bionicii care se ocupă cu studiul mecanismelor de recepție, stocare, prelucrare și transmitere a informației la sistemele biologice, pentru transpunerea lor în tehnica informațională. 2 adj. Care aparține bionicii, care se referă la bionică. • sil. bi-o-. pl. -ci, -ce. /<fr. bionique.