BIOLUMINESCENT, -Ă, bioluminescenți, -te, adj. (Despre organisme) Care produce lumină prin oxidări interne. [Pr.: bi-o-. – Var.: bioluminiscent, -ă adj.] – Din fr., engl. bioluminescent.

BIOLUMINESCENȚĂ s. f. Lumină rece produsă de organisme vii (licurici, pești abisali, ciuperci) sau de microorganisme, prin oxidarea unei substanțe proprii (luciferina). [Pr.: bi-o-. – Var.: bioluminiscență s. f.] – Din fr., engl. bioluminescence.

BIOLUMINISCENT, -Ă, adj. v. bioluminescent.

bioluminescent, ~ă a [At: DEX² / P: bi-o~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr, eg bioluminescent] (D. organisme vii) Care emite lumină.

bioluminescență sf [At: DEX² / V: ~nis~ / P: bi-o~ / Pl: ~țe / E: fr, eg bioluminescence] 1 Proprietate a unor organisme vii de a emite lumină. 2 Lumină produsă de unele organisme vii.

bioluminiscență sf vz bioluminescență

bioluminescent, -ă adj. (despre organisme) Care produce bioluminescență. • sil. bi-o-. pl. -ți, -te. și bioluminiscent, -ă adj. /<fr., engl. bioluminescent.

bioluminescență s.f. 1 Proprietate a unor organisme vii (bacterii, insecte, pești etc.) de a produce lumină prin oxidarea unei substanțe proprii (luciferina). Aripile licuricilor prezintă luminescență. 2 Luminescență produsă de unele organisme vii datorită unor reacții biologice; biofotogeneză. • sil. bi-o-. și bioluminiscență s.f. /<fr., engl. bioluminescence.

bioluminiscent, -ă adj. v. bioluminescent.

bioluminiscență s.f. v. bioluminescență.

BIOLUMINESCENT, -Ă, bioluminescenți, -te, adj. (Despre organisme) Care produce lumină prin oxidări interne. [Pr.: bi-o-] – Din fr., engl. bioluminescent.

BIOLUMINESCENȚĂ s. f. Proprietate a unor ființe vii de a fi bioluminescente; lumină produsă de organisme vii. [Pr.: bi-o-. – Var.: bioluminiscență s. f.] – Din fr., engl. bioluminescence.

BIOLUMINESCENȚĂ s. f. Proprietatea unor ființe vii de a emite lumină. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bioluminescence.

BIOLUMINESCENT, -Ă adj. Datorat bioluminescenței. [< fr. bioluminescent].

BIOLUMINESCENȚĂ s.f. Proprietate a unor ființe vii (bacterii, insecte, pești etc.) de a emite lumină. [Cf. fr. bioluminescence].

BIOLUMINESCENT, -Ă adj. care produce bioluminescență. (< fr. bioluminescent)

BIOLUMINISCENȚĂ s. f. luminescență produsă de unele bacterii, insecte, pești etc. datorită unor reacții biologice; biofotogeneză. (< fr. bioluminescence)

bioluminiscent, -ă adj. Care are proprietatea de a emite lumină de origine biologică ◊ „Oamenii de știință de pe o navă de cercetări a marinei americane au capturat, în largul insulei Hawaii, un rechin de un tip necunoscut până acum. Botul său suscită în mod deosebit interesul specialiștilor. Prevăzut cu o limbă mare și groasă și cu șirul de colți extrem de ascuțiți (în afara dinților obișnuiți), acest bot este acoperit cu substanțe bioluminiscente.” Sc. 29 XII 76 p. 5 (din fr., engl. bioluminescent; DN3, DEX-S)

BIOLUMINESCENȚĂ f. Luminescență biologică proprie unor organisme vii (bacterii, pești, insecte), datorită proceselor chimice din corpul lor. [Sil. bi-o-lu-mi-nes-cen-ță] /<fr. bioluminescence

!bioluminiscență (desp. bi-o-) s. f., g.-d. art. bioluminiscenței

bioluminescență / bioluminiscență (bi-o-) s. f., g.-d. art. bioluminescenței / bioluminiscenței

bioluminescent adj. (sil. bi-o-) → luminescent

bioluminescență s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. bioluminescenței

BIOLUMINISCÉNȚĂ (< fr. {i}) s. f. Lumină rece produsă de organisme vii (licurici, pești abisali, ciuperci) sau de microorganisme, prin oxidarea unei substanțe proprii (luciferina).