BIOLUMINISCENT, -Ă, adj. v. bioluminescent.

bioluminiscent, -ă adj. v. bioluminescent.

bioluminiscent, -ă adj. Care are proprietatea de a emite lumină de origine biologică ◊ „Oamenii de știință de pe o navă de cercetări a marinei americane au capturat, în largul insulei Hawaii, un rechin de un tip necunoscut până acum. Botul său suscită în mod deosebit interesul specialiștilor. Prevăzut cu o limbă mare și groasă și cu șirul de colți extrem de ascuțiți (în afara dinților obișnuiți), acest bot este acoperit cu substanțe bioluminiscente.” Sc. 29 XII 76 p. 5 (din fr., engl. bioluminescent; DN3, DEX-S)

BIOLUMINESCENT, -Ă, bioluminescenți, -te, adj. (Despre organisme) Care produce lumină prin oxidări interne. [Pr.: bi-o-. – Var.: bioluminiscent, -ă adj.] – Din fr., engl. bioluminescent.

bioluminescent, ~ă a [At: DEX² / P: bi-o~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr, eg bioluminescent] (D. organisme vii) Care emite lumină.

bioluminescent, -ă adj. (despre organisme) Care produce bioluminescență. • sil. bi-o-. pl. -ți, -te. și bioluminiscent, -ă adj. /<fr., engl. bioluminescent.

BIOLUMINESCENT, -Ă, bioluminescenți, -te, adj. (Despre organisme) Care produce lumină prin oxidări interne. [Pr.: bi-o-] – Din fr., engl. bioluminescent.

BIOLUMINESCENT, -Ă adj. Datorat bioluminescenței. [< fr. bioluminescent].

BIOLUMINESCENT, -Ă adj. care produce bioluminescență. (< fr. bioluminescent)

bioluminescent adj. (sil. bi-o-) → luminescent