BIOCURENT, biocurenți, s. m. Activitate electrică prezentă în țesuturile și organele animalelor. [Pr.: bi-o-] – Bio- + curent.

biocurent sn [At: DEX² / P: bi-o~ / Pl: ~nți / E: bio-+ curent] Activitate electrică din țesuturile și organele animalelor.

biocurent s.m. Energie electrică produsă în țesuturile și organele vii; electricitate de origine animală. În scoarța cerebrală există biocurenți. • sil. bi-o-. pl. -ți. /bio- + curent.

BIOCURENT, biocurenți, s. m. Activitate electrică prezentă în țesuturile și organele animalelor. [Pr.: -bi-o-] – Bio- + curent.

BIOCURENT s.m. Energie electrică produsă în țesuturile vii; electricitate animală. [Cf. it. biocorrente].

BIOCURENT s. m. energie electrică produsă în țesuturile vii. (< bio- + curent)

biocurent s. m. (fiz.) Electricitate de origine animală ◊ „La bordul navelor era instalat un aparataj suplimentar pentru măsurarea conductibilității electrice și a biocurenților creierului.” Sc. 23 X 62 p. 4; v. și R.l. 13 XI 79 p. 6 (din bio- + curent; cf. it. biocorrente; VRC 271; DEX, DN3)

BIOCURENT ~ți m. mai ales la pl. Energie electrică care se produce în țesuturile și organele ființelor vii. /bio- + curent

biocurent (desp. bi-o-) s. m., pl. biocurenți

biocurent (bi-o-) s. m., pl. biocurenți

biocurent s. m. (sil. bi-o-), pl. biocurenți