9 definiții pentru biocurent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biocurént sn [At: DEX2 / P: bi-o~ / Pl: ~nți / E: bio-+ curent] Activitate electrică din țesuturile și organele animalelor.

BIOCURÉNT, biocurenți, s. m. Activitate electrică prezentă în țesuturile și organele animalelor. [Pr.: bi-o-] – Bio- + curent.

BIOCURÉNT, biocurenți, s. m. Activitate electrică prezentă în țesuturile și organele animalelor. [Pr.: -bi-o-] – Bio- + curent.

BIOCURÉNT s.m. Energie electrică produsă în țesuturile vii; electricitate animală. [Cf. it. biocorrente].

BIOCURÉNT s. m. energie electrică produsă în țesuturile vii. (< bio- + curent)

biocurént s. m. (fiz.) Electricitate de origine animală ◊ „La bordul navelor era instalat un aparataj suplimentar pentru măsurarea conductibilității electrice și a biocurenților creierului.” Sc. 23 X 62 p. 4; v. și R.l. 13 XI 79 p. 6 (din bio- + curent; cf. it. biocorrente; VRC 271; DEX, DN3)

BIOCURÉNT ~ți m. mai ales la pl. Energie electrică care se produce în țesuturile și organele ființelor vii. /bio- + curent


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biocurént (bi-o-) s. m., pl. biocurénți

biocurént s. m. (sil. bi-o-), pl. biocurénți

Intrare: biocurent
  • silabație: bi-o-
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biocurent
  • biocurentul
  • biocurentu‑
plural
  • biocurenți
  • biocurenții
genitiv-dativ singular
  • biocurent
  • biocurentului
plural
  • biocurenți
  • biocurenților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

biocurent

  • 1. Activitate electrică prezentă în țesuturile și organele animalelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Bio- + curent
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00