biocurent s. m. (fiz.) Electricitate de origine animală ◊ „La bordul navelor era instalat un aparataj suplimentar pentru măsurarea conductibilității electrice și a biocurenților creierului.” Sc. 23 X 62 p. 4; v. și R.l. 13 XI 79 p. 6 (din bio- + curent; cf. it. biocorrente; VRC 271; DEX, DN3)