16 definiții pentru biochimie
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIOCHIMIE s. f. Știință care studiază compoziția și procesele chimice ale materiei vii; chimie biologică. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biochimie.
BIOCHIMIE s. f. Știință care studiază compoziția și procesele chimice ale materiei vii; chimie biologică. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biochimie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
biochimie sf [At: MACAROVICI, CH. 16 / P: bi-o-chi-mi-e / Pl: ~ii / E: fr biochimie] Știință care studiază compoziția și procesele chimice ale materiei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
biochimie s.f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și sintezei substanțelor constitutive ale organismelor vii și al proceselor chimice care reprezintă baza fenomenelor vieții, în condiții normale și patologice; chimie biologică. • sil. -bi-o-. g.-d .-iei. /<fr. biochimie, cf. gr. βίος „viață”, χειμεία „alchimie”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
*BIOCHIMIE sf. 🔬 Studiul chimic al substanțelor produse prin acțiunea vieții [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BIOCHIMIE s. f. Parte a chimiei care studiază compoziția chimică a materiei vii și procedeele chimice care se petrec în această materie; chimie biologică. Biochimia ramură a științei desconsiderată și slab dezvoltată în trecut – este chemată să aducă o puternică contribuție în studierea unor probleme de bază ale biologiei, fiziologiei, medianei, științei agricole etc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2699.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIOCHIMIE s. f. Parte a chimiei care studiază compoziția chimică a materiei vii și procesele chimice care se petrec în această materie. [Pr.: bi-o-] – După fr. biochimie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BIOCHIMIE s.f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor chimice ce se petrec în organismele vii; chimie biologică. [Cf. fr. biochimie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BIOCHIMIE s. f. știință care studiază structura și procesele chimice specifice materiei vii; chimie biologică. (< fr. biochimie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BIOCHIMIE f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul compoziției chimice a materiei vii în corelație cu procesele ei biologice; chimie biologică. [Art. biochimia; G.-D. biochimiei; Sil. -mi-e] /<fr. biochimie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
biochimie (desp. bi-o-) s. f., art. biochimia, g.-d. biochimii, art. biochimiei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
biochimie (bi-o-) s. f., art. biochimia, g.-d. biochimii, art. biochimiei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
biochimie s. f. (sil. bi-o-) → chimie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
biochimie (i-o)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BIOCHIMIE s. chimie biologică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BIOCHIMIE s. chimie biologică.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BIOCHIMÍE (< fr. {i}) s. f. Știință care studiază organizarea, structurarea și transformarea combinațiilor chimice în organisme vii. Este formată din b. statică sau descriptivă (descrie combinațiile chimice din organismele vii) și b. dinamică (cercetarea metabolismului). Primele concepții științifice privind starea de boală, ereditatea, regimul de viață, influența mediului înconjurător asupra organismului se datoresc lui Hipocrat din Kos, Galenus din Pergam, Ibn-Sina (Avicena), Paracelsus, Van Helmont ș.a. Descoperirile ulterioare au pregătit premisele pe baza cărora Lavoisier a demonstrat rolul oxigenului în procesele arderii și în respirația plantelor și animalelor, cercetările sale fondînd subramuri ale disciplinei (b. vegetală și b. animală). Realizarea primelor sinteze in vitro (Fr. Wöhler, ureea, 1828; N.N. Zinin, anilina, 1842; H. Kolbe, acidul acetic, 1845 ș.a.) a demonstrat posibilitățile nelimitate ale sintezei organice, îndreptînd preocupările către elaborarea unor metode noi de determinare, calitativă și cantitativă, a produselor rezultate în cursul reacțiilor biochimice, în această perioadă b. constituindu-se ca știință de sine stătătoare. În sec. 20, principalele direcții de cercetare au avut ca obiect: acizii nucleici, proteinele, enzimele, alcaloizii, carotenoidele, antibioticele, contracția musculară ș.a. Rezultate obținute au răsplătit activitatea unor chimiști, biochimiști și medici (L. Pauling, H. Corey, J.H. Northrop, J.C. Kendrew, M.F. Perrutz, S. Moore, W. Stein ș.a.) cu Premiul Nobel. În ultimele decenii s-au dezvoltat și cercetări de b. industrială și b. cosmică. În România, contribuții în domeniu au avut: C. Davila, A. Bernath, I. Athanasiu, D. Călugăreanu, E. Riegler, V. Ciocîlteu, E. Macovschi, C. Bodea, C. Rabega ș.a.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: bi-o-
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
biochimiesubstantiv feminin
- 1. Știință care studiază compoziția și procesele chimice ale materiei vii; chimie biologică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Biochimia – ramură a științei desconsiderată și slab dezvoltată în trecut – este chemată să aducă o puternică contribuție în studierea unor probleme de bază ale biologiei, fiziologiei, medicinei, științei agricole etc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2699. DLRLC
-
etimologie:
- biochimie DEX '09 DEX '98 DN