9 definiții pentru bimetal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bimetál sn [At: LTR / Pl: ~e / E: fr bimétal] (Teh) 1 Produs realizat prin unirea mecanică a două metale. 2 Organ alcătuit din două rigle de metale diferite sudate care, datorită dilatațiilor tennice diferite, poate servi drept indicator.

BIMETÁL, bimetale, s. n. 1. Produs tehnic realizat prin unirea a două metale. 2. Organ sensibil alcătuit din două rigle de metale diferite sudate, care, prin deformări datorate dilatației termice, pot acționa un mecanism. – Din fr. bimétal.

BIMETÁL, bimetale, s. n. 1. Produs tehnic realizat prin unirea a două metale. 2. Organ sensibil alcătuit din două rigle de metale diferite sudate, care, prin deformări datorate dilatației termice, pot acționa un mecanism. – Din fr. bimétal.

BIMETÁL, bimetale, s. n. Produs tehnic realizat prin unirea a două metale. Dubleul este un bimetal.

BIMETÁL, bimetale, s. n. 1. Produs tehnic realizat prin unirea a două metale. 2. Organ sensibil alcătuit din două rigle de metale diferite, sudate pe toată lungimea lor, care, prin deformări datorite dilatației termice, pot acționa un mecanism de încălzire, de declanșare etc. – Fr. bimétal.

BIMETÁL s.n. 1. Produs obținut prin unirea mecanică a două metale. 2. Organ sensibil, compus din două vergele metalice diferite, sudate pe toată lungimea, servind pentru controlul temperaturilor. [Cf. germ. Bimetall, fr. bimétal].

BIMETÁL s. n. 1. semifabricat obținut prin unirea mecanică a două metale. 2. organ sensibil compus din două vergele metalice diferite, sudate pe toată lungimea, pentru controlul temperaturilor. (< fr. bimétal)

BIMETÁL ~e n. Produs obținut prin unirea mecanică a două straturi de metale sau de aliaje, pentru a căpăta alt produs cu proprietăți deosebite. /<fr. bimétal


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bimetál s. n., pl. bimetále

bimetál s. n., pl. bimetále

Intrare: bimetal
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bimetal
  • bimetalul
  • bimetalu‑
plural
  • bimetale
  • bimetalele
genitiv-dativ singular
  • bimetal
  • bimetalului
plural
  • bimetale
  • bimetalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bimetal

  • 1. Produs tehnic realizat prin unirea a două metale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Dubleul este un bimetal.
      surse: DLRLC
  • 2. Organ sensibil alcătuit din două rigle de metale diferite sudate, care, prin deformări datorate dilatației termice, pot acționa un mecanism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: