bimetal sn [At: LTR / Pl: ~e / E: fr bimétal] (Teh) 1 Produs realizat prin unirea mecanică a două metale. 2 Organ alcătuit din două rigle de metale diferite sudate care, datorită dilatațiilor tennice diferite, poate servi drept indicator.

bimetal s.n. 1 Semifabricat (tablă, bandă, sîrmă etc.) compus din două straturi de metale diferite, reunite prin presare, laminare, tragere, lipire, sudare etc., pentru a se obține combinații cu proprietăți deosebite. 2 Organ, dispozitiv sensibil alcătuit din două rigle de metale diferite sudate, care, prin deformări în urma dilatației termice, poate servi pentru controlul temperaturilor. • pl. -e. /<fr. bimétal, germ. Bimetall.

BIMETAL, bimetale, s. n. Produs tehnic realizat prin unirea a două metale. Dubleul este un bimetal.

BIMETAL, bimetale, s. n. 1. Produs tehnic realizat prin unirea a două metale. 2. Organ sensibil alcătuit din două rigle de metale diferite, sudate pe toată lungimea lor, care, prin deformări datorite dilatației termice, pot acționa un mecanism de încălzire, de declanșare etc. – Fr. bimétal.

BIMETAL s.n. 1. Produs obținut prin unirea mecanică a două metale. 2. Organ sensibil, compus din două vergele metalice diferite, sudate pe toată lungimea, servind pentru controlul temperaturilor. [Cf. germ. Bimetall, fr. bimétal].

BIMETAL s. n. 1. semifabricat obținut prin unirea mecanică a două metale. 2. organ sensibil compus din două vergele metalice diferite, sudate pe toată lungimea, pentru controlul temperaturilor. (< fr. bimétal)

BIMETAL ~e n. Produs obținut prin unirea mecanică a două straturi de metale sau de aliaje, pentru a căpăta alt produs cu proprietăți deosebite. /<fr. bimétal

bimetal s. n., pl. bimetale

bimetal s. n., pl. bimetale

bimetal s. n., pl. bimetale