18 definiții pentru bilet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BILÉT, bilete, s. n. 1. Scrisoare de câteva rânduri. 2. Bucată mică de hârtie sau de carton imprimat care dă dreptul la intrarea (și ocuparea unui loc) într-o sală de spectacol, într-o arenă sportivă etc. ◊ Bilet de bancă = hârtie de valoare emisă de o bancă, prin care aceasta se obligă să plătească deținătorului, la prezentare, suma înscrisă pe hârtie. Bilet de ordin = hârtie prin care o persoană se obligă să plătească altei persoane o anumită sumă de bani la cererea acesteia din urmă; cambie. – Din fr. billet. Cf. it. biglietto.

bilét sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 289 / Pl: ~e (înv) -turi / E: fr billet] 1 Scrisoare de câteva rânduri Si: răvaș Cf țidulă. 2 Bucată de hârtie cuprinzând o informație scrisă sau tipărită. 3 (Iuz; îs) ~ de identitate Buletin de identitate. 4 Bucată mică de hârtie sau de carton imprimată care conferă cuiva un drept temporar. 5 (Îs) ~ de bancă Bancnotă. 6 (Fam; îs) ~ verde Dolar. 7 (Îs) ~ ipotecar Înscris de împrumut al statului cu scadență scurtă. 8 (Îs) ~ de ordin Hârtie prin care o persoană se obligă să plătească altei persoane o sumă de bani la cererea acesteia din urmă Si: cambie Cf trată, poliță.

bilet s.n. 1 Scrisoare foarte scurtă, de cîteva rînduri. Mi-a lăsat un bilet prin care mă anunța că nu poate să mă mai aștepte. 2 Bucată de hîrtie cuprinzînd o informație scrisă sau tipărită. Un bilet cu două numere de telefon. 3 Mic imprimat care confirmă un drept (de a ocupa un loc la un spectacol, de călătorie cu un vehicul, de a participa la un joc etc.). Nu e voie să umbli cu trenul fără bilet (CAR.). ◊ Bilet de favoare v. favoare. (Bilet de) ieșire în oraș v. ieșire. Bilet de intrare v. intrare. Bilet de voie v. voie. 4 (fin.) Bilet de bancă = bancnotă. Bilet de (sau la) ordin = titlu de credit prin care semnatarul se angajează față de beneficiar să plătească o anumită sumă de bani, la scadență; cambie. Bilet ipotecar = hîrtie de valoare emisă de stat și garantată cu ipoteci asupra unor domenii ale acestuia. Bilete de tezaur = bani de hîrtie neconvertibili, puși în circulație de stat, de obicei în cupiuri mai mici decît bancnotele. (fam.) Bilet verde = dolar. • pl. -e. /<fr. billet, it. biglietto, germ. Billett.

BILÉT, bilete, s. n. 1. Scrisoare de câteva rânduri. 2. Bucată mică de hârtie sau de carton imprimat care dă dreptul la intrarea (și ocuparea unui loc) într-o sală de spectacol, într-o arenă sportivă etc. ◊ Bilet de bancă = hârtie de valoare emisă de o bancă, prin care acesta se obligă să plătească deținătorului, la prezentare, suma înscrisă pe hârtie. Bilet de ordin = hârtie prin care o persoană se obligă să plătească altei persoane o anumită sumă de bani la cererea acesteia din urmă; cambie. – Din fr. billet. Cf. it. biglietto.

BILÉT, bilete, s. n. 1. Scrisoare conținînd numai cîteva rînduri, adresată de obicei unei persoane din aceeași localitate și trimisă printr-un curier. Am dat femeii țăranului un bilet pentru doctorul din tîrg. IBRĂILEANU, A. 179. 2. Bucată de hîrtie sau de carton de format mic, prin care se garantează cuiva un drept temporar. Nu e voie să umbli cu trenul fără bilet! DUMITRIU, B. F. 6. Îl păstrase ca să-și cumpere un bilet de amfiteatru. CARAGIALE, O. III 20. ◊ Bilet de voie = hîrtie pe care se menționează permisiunea de a ieși în oraș, acordată unui militar încazarmat sau unui elev intern. ♦ (Rar) Bilet de identitate = buletin de identitate. Mă mir cum criticul de la «Romînia» nu i-a cerut lui Gheorghe și bilet de identitate. GHEREA, ST. CR. II 247. ♦ (Fin.) Bilet de bancă = bancnotă. Bilet la ordin = cambie (1). – Pl. și: (învechit) bileturi (ALECSANDRI, T.J 83).

BILÉT, bilete, s. n. 1. Scrisoare care conține numai cîteva rînduri. 2. Bucată de hîrtie sau de carton de format mic care dă dreptul la ocuparea unui loc într-un tren, la o reprezentație etc. ◊ Bilet de bancă = bancnotă. Bilet de ordin = cambie (1).It. biglietto (fr. billet).

BILÉT s.n. 1. Scrisoare foarte scurtă, de câteva rânduri. ♦ Tabletă. 2. Imprimat, înscris, scrisoare prin care se aduce la cunoștință ceva, se confirmă ceva etc. ◊ Bilet de voie = hârtie prin care se acordă permisiunea de a ieși în oraș unui militar încazarmat, unui elev intern etc.; bilet de bancă = bancnotă; bilet la ordin = cambie. [Pl. -te, -turi. / < fr. billet, cf. it. biglietto].

BILÉT s. n. 1. scrisoare scurtă. 2. tabletă (4). 3. mic imprimat care confirmă un drept (la un spectacol, de călătorie etc.). ♦ ~ de bancă = bancnotă; ~ de (sau la) ordin = titlu de credit prin care semnatarul se angajează față de beneficiar să plătească o anumită sumă de bani, la scadență; cambie. (< fr. billet, it. biglietto)

BILÉT ~e n. 1) Bucată mică de hârtie sau de carton imprimat, care, fiind procurat contra unei plăți, atestă dreptul de a beneficia de ceva. ~ de teatru. ~ de loterie. ◊ ~ de voie hârtie prin care unui militar i se permite de a ieși în oraș. ~ de bancă hârtie de valoare, emisă de o bancă. 2) Scrisoare scurtă. /<fr. billet

bilet n. 1. scrisoare foarte scurtă: bilet de invitațiune; 2. carte de intrare: bilet de teatru; 3. buletin numerotat: bilet de loterie; 4. numele unor hârtii de credit care circulă în public: bilet de bancă, hârtie-monedă emisă de Banca Națională (de 20, 100 și 1000 lei), care circulă ca monedă de metal; bilet de ordin, înscris sau poliță prin care se obligă a plăti o sumă de bani la o epocă fixă; bilet ipotecar, înscris pe ipotecă.

*bilét n., pl. e (fr. billet, îld. bullet, d. bulle, bulă, adeverință). Scrisorică, misivă: bilet de invitare la nuntă. Cartă de intrare, de circulațiune: bilet de teatru, de tren. Buletin: bilet de loterie. Bilet de bancă, hîrtie emisă de banca Națională și care înlocuĭește monetele de aur și de argint (V. bancă). Bilet la ordin, poliță, cambie saŭ trata, hîrtie pin care de angajezi să plăteștĭ o sumă la o epocă fixă fie persoaneĭ la favoarea căreia a fost subscris biletu, fie la ordinu eĭ (după ordinu eĭ), adică orĭcuĭ va fi dat acest bilet persoana de care e vorba. – Biletele la ordin, trebuie să fie făcute pe hîrtie de timbru (V. gir). Iacătă un exemplu de bilet de ordin: Galați, 4 Iuliŭ 1935, B.P. fr. 1,000. La unu Maĭ viitor voĭ plăti domnuluĭ Paul saŭ la ordinu d-luĭ suma de o mie de franci. Valoarea primită în în marfă. La domiciliul meŭ, str. X, N 2. Ion Grecu – Originea biletuluĭ de bancă e aceasta, după cum se constată dintr’un manuscris scris la 1487 de Antonio Agapida și conservat la biblioteca din Heidelberg; la 1484, contele Tendilla asedie cetatea Alhambra și, nemaĭ avînd banĭ ca să plătească soldațiĭ, emise niște chitanțe iscălite de el și porunci să fie primite în loc de banĭ. După asediŭ, ele fură preschimbate pe banĭ de metal. La 1684, aceĭași procedură fu întrebuințată în Canada, unde trupele franceze duceaŭ războĭ. Atunci intendentul De Meulles s’a folosit de bonurĭ scrise pe cărțĭ de joc pentru ceĭ 400 de soldațĭ aĭ luĭ, ĭar Ludovic XIV le-a recunoscut valabilitatea. Urmașu lui De Meulles a scos și el bonurĭ care reprezentaŭ adevărate bilete de bancă, și această operațiune s’a continuat pînă în 1760. Apoĭ biletu de bancă (numit și bancnotă și bumașcă) ajunse din ce în ce maĭ obișnuit, cum îl vedem astăzĭ. Dar în China, biletu de bancă a fost întrebuințat încă de la 2700 înainte de Hristos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bilet (scrisorică, tichet) s. n., pl. bilete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BILÉT s. 1. (pop. și fam.) răvaș, scrisorică, țidulă. (Să-ți dau un ~ pentru...) 2. v. bancnotă. 3. bilet de loterie v. loz.

BILET s. 1. (pop. și fam.) răvaș, scrisorică, țidulă. (Să-ți dau un ~ pentru...) 2. (FIN.) bilet de bancă = bancnotă, hîrtie, hîrtie-monedă, (prin Transilv. și Maram.) băncută, (înv.) asignat, asignație, bancă, bumașcă. (Un ~ de o suta); bilet la ordin = cambie.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bilét (biléte), s. n. – Bucată mică de hîrtie,răvaș; permis, act. Fr. billet, la început prin intermediul tc. bilet (sec. XVIII).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BILETE DE PAPAGAL, revistă literară, apărută cu mari intermitențe la București, zilnic sau săptămînal, din 1928 pînă în 1945, sub conducerea lui T. Arghezi.

Carte blanche (fr. „Bilet alb”). Semnificația acestor cuvinte este: „a da mînă liberă”. La început a fost o expresie referitoare la dueluri: offrir la carte blanche însemna a provoca la duel. Apoi, ea s-a răspîndit o dată cu obiceiul iscălirii în alb a unor hîrtii, pe care semnatarul îți dădea libertatea să completezi orice. Cînd acorzi o asemenea permisiune, se spune că dai persoanei respective „carte blanche”. În romanul Ana Karenina (partea a III-a, cap. 21) de Tolstoi, personajul Serpuhovskoi îi spune lui Wronski: „pentru viitor îți cer carte blanche”. IST.

Intrare: bilet
bilet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bilet
  • biletul
  • biletu‑
plural
  • bilete
  • biletele
genitiv-dativ singular
  • bilet
  • biletului
plural
  • bilete
  • biletelor
vocativ singular
plural
bilet2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bilet
  • biletul
  • biletu‑
plural
  • bileturi
  • bileturile
genitiv-dativ singular
  • bilet
  • biletului
plural
  • bileturi
  • bileturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bilet, biletesubstantiv neutru

  • 1. Scrisoare de câteva rânduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    diminutive: bilețel
    • format_quote Am dat femeii țăranului un bilet pentru doctorul din tîrg. IBRĂILEANU, A. 179. DLRLC
  • 2. Bucată mică de hârtie sau de carton imprimat care dă dreptul la intrarea (și ocuparea unui loc) într-o sală de spectacol, într-o arenă sportivă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nu e voie să umbli cu trenul fără bilet! DUMITRIU, B. F. 6. DLRLC
    • format_quote Îl păstrase ca să-și cumpere un bilet de amfiteatru. CARAGIALE, O. III 20. DLRLC
    • 2.1. Bilet de voie = hârtie pe care se menționează permisiunea de a ieși în oraș, acordată unui militar încazarmat sau unui elev intern. DLRLC DN
    • 2.2. rar Bilet de identitate = buletin de identitate. DLRLC
      • format_quote Mă mir cum criticul de la «Romînia» nu i-a cerut lui Gheorghe și bilet de identitate. GHEREA, ST. CR. II 247. DLRLC
    • 2.3. Bilet de bancă = hârtie de valoare emisă de o bancă, prin care aceasta se obligă să plătească deținătorului, la prezentare, suma înscrisă pe hârtie. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: bancnotă
    • 2.4. Bilet de ordin = hârtie prin care o persoană se obligă să plătească altei persoane o anumită sumă de bani la cererea acesteia din urmă. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: cambie
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.