bilet s.n. 1 Scrisoare foarte scurtă, de cîteva rînduri. Mi-a lăsat un bilet prin care mă anunța că nu poate să mă mai aștepte. 2 Bucată de hîrtie cuprinzînd o informație scrisă sau tipărită. Un bilet cu două numere de telefon. 3 Mic imprimat care confirmă un drept (de a ocupa un loc la un spectacol, de călătorie cu un vehicul, de a participa la un joc etc.). Nu e voie să umbli cu trenul fără bilet (CAR.). ◊ Bilet de favoare v. favoare. (Bilet de) ieșire în oraș v. ieșire. Bilet de intrare v. intrare. Bilet de voie v. voie. 4 (fin.) Bilet de bancă = bancnotă. Bilet de (sau la) ordin = titlu de credit prin care semnatarul se angajează față de beneficiar să plătească o anumită sumă de bani, la scadență; cambie. Bilet ipotecar = hîrtie de valoare emisă de stat și garantată cu ipoteci asupra unor domenii ale acestuia. Bilete de tezaur = bani de hîrtie neconvertibili, puși în circulație de stat, de obicei în cupiuri mai mici decît bancnotele. (fam.) Bilet verde = dolar. • pl. -e. /<fr. billet, it. biglietto, germ. Billett.