2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bil sm [At: I. NEGRUZZI S. VI, 479 / E: fr bill] 1 (În Anglia și SUA) 1 Proiect de lege prezentat parlamentului. 2 Lege votată de parlament. 3 (Înv; îs) ~ de indemnitate Act prin care parlamentul aprobă o dispoziție (nereglementată de lege) a guvernului sau a unui ministru.

BIL s.n. Proiect de lege propus parlamentului englez; lege votată de parlamentul englez. [< engl., fr. bill].

BIL s. n. proiect de lege propus parlamentului englez; legea votată. (< engl., fr. bill)

bil n. 1. proiect de lege în parlamentul englez; 2. lege votată.

*bil n., pl. urĭ (engl. bill, rudă cu fr. billet, bilet). Proĭect de lege în parlamentu englez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BIL < ucr. билий „alb”; unele derivate ca: Bilai, Bilav, -oi, Bilca, Bilina etc. sîut împrumutate tale-quale din ucr. 1. Bila b. (Ștef); Bilan (16 B II 196; 16 A I 487 și III 26; 17 A IV 416). 2. Bil/ai b. (C Bog); -ăi (Ștef; Băl III); Ghilăe (Isp III1). 3. Bilav (17 A I 238); Bilava b. (G Bog); – E., diac (17 A V 26); – T. (Isp. II1). 4. Bilavoe b. (Isp III1) și Bilahoi (Isp III2). 5. Bilaciu, mold. (RI V 224). 6. Bilaș (Băl III). 7. Bile (Sd XXII); -a f. (16 A I 542); -a b. (Tec I; 16 B I 15 și II 398); cf. Ghilea fam., ard. (Var 20). 8. Bileș, D. (17 B IV 402). 9. + -ca: Bilca fam. (Ștef); – munt. (RI I 22); – f. (C Bog); cf. și rus. бeлкa „veveriță”; Bilcari (Dm). 10 + -cea: Bilcea fam.; Bilc/ești s.; -iu. act. 11. + -ina: Bilina f. (Ant. Ar). 12. Bili/eni, -ești, -cești ss. 13. Abilii fam. (Sd VII 61). 14. Prob. Biliche (Ur XXII 72) și sinc.: Bilche ard.

Intrare: Bil
nume propriu (I3)
  • Bil
Intrare: bil
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bil
  • bilul
  • bilu‑
plural
  • biluri
  • bilurile
genitiv-dativ singular
  • bil
  • bilului
plural
  • biluri
  • bilurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)