opțiuni

14 definiții pentru bijutier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIJUTIÉR, bijutieri, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu. [Pr.: -ti-er] – Din fr. bijoutier.

bijutiér sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: fr bijoutier] 1-2 Persoană care face sau vinde bijuterii Si: giuvaergiu.

BIJUTIÉR, bijutieri, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu. [Pr.: -ti-er.] – Din fr. bijoutier.

BIJUTIÉR, bijutieri, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu. – Pronunțat: -ti-er.

BIJUTIÉR, bijutieri, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu. [Pr.: -ti-er.] – Fr. bijoutier.

BIJUTIÉR s.m. Giuvaergiu. [Pron. -ti-er. / < fr. bijoutier].

BIJUTIÉR s. m. cel care execută sau vinde bijuterii; giuvaergiu. (< fr. bijoutier)

BIJUTIÉR ~i m. 1) Lucrător specializat în confecționarea bijuteriilor; giuvaiergiu. 2) Vânzător de bijuterii; giuvaiergiu. [Sil. -ti-er] /<fr. bijoutier

bijutier m. giuvaergiu.

*bijutiér m. (fr. bijoutier). Gĭuvaĭergiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bijutiér (-ti-er) s. m., pl. bijutiéri

bijutiér s. m. (sil. -ti-er), pl. bijutiéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIJUTIÉR s. giuvaiergiu, (reg.) argintar.

BIJUTIER s. giuvaergiu, (reg.) argintar.

Intrare: bijutier
  • silabație: -ti-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bijutier
  • bijutierul
  • bijutieru‑
plural
  • bijutieri
  • bijutierii
genitiv-dativ singular
  • bijutier
  • bijutierului
plural
  • bijutieri
  • bijutierilor
vocativ singular
  • bijutierule
  • bijutiere
plural
  • bijutierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bijutier

etimologie: