9 definiții pentru bihuncă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIHÚNCĂ, bihunci, s. f. (Reg.) Trăsură ușoară pe patru roți, trasă de obicei de un singur cal. – Din ucr. bihunky.
BIHÚNCĂ, bihunci, s. f. (Reg.) Trăsură ușoară pe patru roți, trasă de obicei de un singur cal. – Din ucr. bihunky.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bihúncă sf [At: BUL. FIL. VI, 163 / V: -hoan- (pl: -hoance) / E: ucr бигунки] 1 Trăsură ușoară (de obicei un scăunel pe două roți) trasă de un singur cal, pentru alergările la trap. 2 Trăsură ușoară cu patru roți, trasă de un cal.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIHÚNCĂ, bihunci, s. f. Trăsurică ușoară cu un singur cal, cu patru roți și o banchetă așezată de-a lungul, pe care conducătorul stă călare. Umbla pe moșie încălecat pe o bihuncă de curse; îl ducea în trap întins un harmăsar negru. SADOVEANU, M. C. 21.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIHÚNCĂ, bihunci, s. f. Trăsurică ușoară cu un singur cal, cu patru roți, având așezată de-a lungul o banchetă pe care conducătorul stă călare. – Ucr. bihunki.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BIHÚNCĂ ~ci f. înv. Trăsură ușoară de curse, trasă de un singur cal. /<ucr. bihunki
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bihúncă f., pl. ĭ (rus. bĭegunók, pl. -nki, alergător). Trăsură ușoară care se compune dintr’o scîndură (pe care șezĭ călare) pusă pe patru roate saŭ numaĭ dintr’un loc de șezut pe doŭă roate și care se întrebuințează la învățat caiĭ la trap frumos. (V. teleagă).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
bihúncă (reg.) s. f., g.-d. art. bihúncii; pl. bihúnci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bihúncă s. f., g.-d. art. bihúncii; pl. bihúnci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bihúncă (bihúnci), s. f. – Trăsură ușoară. Rus. bigunki „trăsură de curse” (Iordan, BF, VI, 163). Se folosește numai în Mold.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bihuncă
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Umbla pe moșie încălecat pe o bihuncă de curse; îl ducea în trap întins un harmăsar negru. SADOVEANU, M. C. 21.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba ucraineană bihunkysurse: DEX '98 DEX '09