bifát¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bifa¹] 1-2 Bifare (1-2).

bifat², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: bifa¹] 1 Însemnat cu un „v”, după ce a fost verificat. 2 (Fig) Rezolvat.

bifa² vt [At: DA ms / Pzi: ~féz / E: nct] (La jocul de cărți) 1 A numi ponta. 2 A se retrage.

bifa¹ vt [At: DEX² / Pzi: ~féz / E: fr biffer] 1 A pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate. 2 (Fig) A rezolva.

BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A pune bife. – Din fr. biffer.

BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Din fr. biffer.

BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A nota cu un semn mic (în formă de «V») anumite cuvinte sau cifre dintr-un registru, dintr-o listă etc., spre a ști că au fost luate în considerare, controlate, verificate etc.

BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A nota cu un mic semn (în formă de „v”) anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă, spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Fr. biffer.

BIFÁ vb. I. tr. A face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau rânduri dintr-o listă, dintr-o scrisoare etc. pentru anulare, punere în evidență; a însemna. [< fr. biffer].

BIFÁ vb. tr. a face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau rânduri dintr-o listă. (< fr. biffer)

A BIFÁ ~éz tranz. (cuvinte, cifre dintr-un text, registru, nume dintr-o listă etc.) A marca printr-un semn (în formă de „v”) pentru a pune în evidență în anumite scopuri. /<fr. biffer

bifá (a ~) vb., ind. prez. 3 bifeáză

bifá vb., ind. prez. 1 sg. biféz, 3 sg. și pl. bifeáză