opțiuni
  • info

4 intrări

18 definiții

din care

Explicative DEX

bifat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: bifa1] 1 Însemnat cu un „v”, după ce a fost verificat. 2 (Fig) Rezolvat.

bifat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bifa1] 1-2 Bifare (1-2).

bifat2, -ă adj. 1 Care este marcat printr-un mic semn (în formă de „v”). 2 Fig. Rezolvat. • pl. -ți, -te. /v. bifa1.

bifat1 s.n. Faptul de a bifa1. • /v. bifa1.

BIFA, bifez, vb. I. Tranz. A pune bife. – Din fr. biffer.

bifa1 vt [At: DEX2 / Pzi: ~fez / E: fr biffer] 1 A pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate. 2 (Fig) A rezolva.

bifa2 vt [At: DA ms / Pzi: ~fez / E: nct] (La jocul de cărți) 1 A numi ponta. 2 A se retrage.

bifa1 vb. I. tr. 1 A face un mic semn (în formă de „v”) anumitor cuvinte, cifre sau rînduri dintr-o listă etc. pentru anulare, punere în evidență; a însemna, a marca. Bifați răspunsurile corecte. 2 Fig. A rezolva. A mai bifat încă o treabă. • prez.ind. -ez. /<fr. biffer.

bifa2 vb. I. tr. (la jocul de cărți) 1 A numi ponta. 2 A se retrage. • prez.ind. -ez. /etimol. nec.

BIFA, bifez, vb. I. Tranz. A pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Din fr. biffer.

BIFA, bifez, vb. I. Tranz. A nota cu un semn mic (în formă de «V») anumite cuvinte sau cifre dintr-un registru, dintr-o listă etc., spre a ști că au fost luate în considerare, controlate, verificate etc.

BIFA, bifez, vb. I. Tranz. A nota cu un mic semn (în formă de „v”) anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă, spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Fr. biffer.

BIFA vb. I. tr. A face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau rînduri dintr-o listă, dintr-o scrisoare etc. pentru anulare, punere în evidență; a însemna. [< fr. biffer].

BIFA vb. tr. a face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau rânduri dintr-o listă. (< fr. biffer)

A BIFA ~ez tranz. (cuvinte, cifre dintr-un text, registru, nume dintr-o listă etc.) A marca printr-un semn (în formă de „v”) pentru a pune în evidență în anumite scopuri. /<fr. biffer

Ortografice DOOM

bifa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bifez, 3 bifează; conj. prez. 1 sg. să bifez, 3 să bifeze

bifa (a ~) vb., ind. prez. 3 bifează

bifa vb., ind. prez. 1 sg. bifez, 3 sg. și pl. bifează

Intrare: bifat (adj.)
bifat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bifat
  • bifatul
  • bifatu‑
  • bifată
  • bifata
plural
  • bifați
  • bifații
  • bifate
  • bifatele
genitiv-dativ singular
  • bifat
  • bifatului
  • bifate
  • bifatei
plural
  • bifați
  • bifaților
  • bifate
  • bifatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: bifat (bifare)
bifat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bifat
  • bifatul
  • bifatu‑
plural
  • bifaturi
  • bifaturile
genitiv-dativ singular
  • bifat
  • bifatului
plural
  • bifaturi
  • bifaturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bifa (însemna)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bifa
  • bifare
  • bifat
  • bifatu‑
  • bifând
  • bifându‑
 singular plural
  • bifează
  • bifați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bifez
 (să)
  • bifez
  • bifam
  • bifai
  • bifasem
a II-a (tu)
  • bifezi
 (să)
  • bifezi
  • bifai
  • bifași
  • bifaseși
a III-a (el, ea)
  • bifează
 (să)
  • bifeze
  • bifa
  • bifă
  • bifase
plural I (noi)
  • bifăm
 (să)
  • bifăm
  • bifam
  • bifarăm
  • bifaserăm
  • bifasem
a II-a (voi)
  • bifați
 (să)
  • bifați
  • bifați
  • bifarăți
  • bifaserăți
  • bifaseți
a III-a (ei, ele)
  • bifează
 (să)
  • bifeze
  • bifau
  • bifară
  • bifaseră
Intrare: bifa (la cărți)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bifa
  • bifare
  • bifat
  • bifatu‑
  • bifând
  • bifându‑
 singular plural
  • bifează
  • bifați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bifez
 (să)
  • bifez
  • bifam
  • bifai
  • bifasem
a II-a (tu)
  • bifezi
 (să)
  • bifezi
  • bifai
  • bifași
  • bifaseși
a III-a (el, ea)
  • bifează
 (să)
  • bifeze
  • bifa
  • bifă
  • bifase
plural I (noi)
  • bifăm
 (să)
  • bifăm
  • bifam
  • bifarăm
  • bifaserăm
  • bifasem
a II-a (voi)
  • bifați
 (să)
  • bifați
  • bifați
  • bifarăți
  • bifaserăți
  • bifaseți
a III-a (ei, ele)
  • bifează
 (să)
  • bifeze
  • bifau
  • bifară
  • bifaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bifat, bifatăadjectiv

  • 1. Însemnat cu un „v”, după ce a fost verificat. MDA2 DEXI
  • 2. figurat Rezolvat. MDA2 DEXI
    sinonime: rezolvat
etimologie:

bifat, bifaturisubstantiv neutru

etimologie:

bifa, bifezverb

  • 1. A pune bife. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM DN MDN '00 NODEX
    sinonime: marca însemna
    • format_quote Bifați răspunsurile corecte. DEXI
  • 2. figurat Rezolva. MDA2 DEXI
    sinonime: rezolva
    • format_quote A mai bifat încă o treabă. DEXI
etimologie:

bifa, bifezverb

  • 1. (La jocul de cărți) A numi ponta. MDA2 DEXI
  • 2. (La jocul de cărți) A se retrage. MDA2 DEXI
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.