2 intrări
14 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BICORN, bicornuri, s. n. Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colțuri. – Din fr. bicorne.
BICORN, bicornuri, s. n. Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colțuri. – Din fr. bicorne.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bicorn, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, -uri, (nob) ~oarne / E: fr bicorne] 1 a Care are două coarne. 2 a (Atm; îs) Uter - Uter cu jumătatea superioară dublă. 3 sn Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colțuri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bicorn, -ă adj., s.n. 1 adj. Bicornat. 2 s.n. Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colțuri, care se mai poartă și azi în Occident de către academicieni, diplomați, militari etc. la solemnități. 3 (anat.) Uter bicorn = uter cu jumătatea superioară dublă. • pl. -i, -e, n. -uri. /<fr. bicorne; cf. lat. bicornis, -e „cu două coarne”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BICORN, bicornuri, s. n. Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colțuri, pe care o poartă, în țările din apus, unele persoane civile (academicieni, diplomați etc.), precum și unii militari, mai ales la solemnități.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BICORN, bicornuri, s. n. Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colțuri. – Fr. bicorne.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BICORN s.n. (Rar) Pălărie bărbătească cu două colțuri, care se mai poartă și azi în Occident de către academicieni, diplomați, militari etc. la solemnități. [Pl. -nuri. / < fr. bicorne].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BICORN, -Ă I. adj. bicornat. II. s. n. pălărie bărbătească cu două colțuri, care se mai poartă și azi în Occident de către academicieni, diplomați, la solemnități. (< fr. bicorne)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BICORN ~uri n. Pălărie bărbătească de uniformă cu două prelungiri în formă de corn, purtată, în trecut, de către ofițeri și jandarmi. /<fr. bicorne
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*bicórn n., pl,. urĭ și rar oarne (fr. bicorne, d. lat. bicornis, cu doŭă coarne. V. tri- și uni-corn). Pălărie cu două coarne (cum poartă la ceremoniĭ diplomațiĭ, ofițeriĭ de marină și cĭocliĭ. Carabinieriĭ italienĭ și spaniolĭ îl poartă cu colțurile la ureche, cum îl purta și Napoleon I).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bicorn s. n., pl. bicornuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bicorn s. n., pl. bicornuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bicorn s. n., pl. bicornuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BI- „dublu, de două ori, îndoit”. ◊ L. bis „de două ori” > fr. bi-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. bi-. □ ~anter (v. -anter), adj., cu două antere; ~atlon (v. -atlon), s. n., probă sportivă constînd în două încercări atletice combinate; ~axifer (v. axi-, v. -fer), adj., care are două axe florale; ~cefal (v. -cefal), adj., care are două capete; ~centric (v. -centric), adj., care are două centre; ~ciclic (v. -ciclic), adj., 1. Care prezintă două cicluri. 2. Dispus în două verticile sau cercuri. 3. (Despre un compus organic) A cărui formulă conține două lanțuri închise; ~color (v. -color), adj., care are două culori; ~corn (v. -corn), adj., care are două antene sau două coarne; ~cromie (v. -cromie), s. f., tipăritură în două culori; ~cuspid (v. -cuspid), adj., care prezintă două vîrfuri; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., anomalie congenitală în care apar două degete la o mînă sau la un picior; ~fer (v. -fer), adj., (despre plante) care înflorește și care fructifică de două ori pe an; ~fid (v. -fid), adj., despicat în două; ~flor (v. -flor), adj., care are două flori; ~form (v. -form), adj., cu două forme; ~gam (v. -gam), adj., s. m. și f., (persoană) care are două soții sau care a contractat două căsătorii paralele; ~gamie (v. -gamie), s. f., situație a unei persoane bigame; ~lingv (v. -lingv), adj., care vorbește și care scrie în două limbi; ~lobectomie (v. lob/o-, v. -ectomie), s. f., rezecție a doi lobi pulmonari; ~man (v. -man2), adj., care are două mîini; ~nom (v. -nom2), s. n., expresie algebrică formată din doi termeni; ~ped (v. -ped2), adj., s. n., (animal) cu două picioare; ~penatifid (v. penati-, v. -fid), adj., care are limbul împărțit în mai multe segmente dispuse în mod penat; ~peniform (v. -peni, v. -form), adj., (despre mușchi) ale cărui fibre se inserează angular pe două fețe ale unui tendon central; ~petal (v. -petal), adj., care are două petale; ~remă (v. -remă), s. f., navă romană cu două rînduri de vîsle suprapuse; ~silab (v. -silab), adj., de două silabe; sin. bisilabic; ~sulc (v. -sulc), adj., (despre animale) cu copita despicată; ~triflor (v. tri-, v. -flor), adj., care are de două ori cîte trei flori; ~univoc (v. uni-, v. -voc), adj., care se găsește într-un raport reciproc și exclusiv de unu la unu; ~valent (v. -valent), adj., 1. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. 2. Care are două valori; ~valve (v. -valv), adj., s. f. pl., 1. adj., Cu cochilia formată din două valve. 2. adj., (Despre capsule botanice) Format din două părți. 3. s. f. pl., Clasă de moluște acvatice marine și dulcicole, cu corpul cuprins într-o cochilie bivalvă și cu branhii lamelare.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bicorn, bicornăadjectiv
- 1. Care are două coarne. MDA2 DEXI MDN '00 DETSsinonime: bicornat
- 2. Uter bicorn = uter cu jumătatea superioară dublă. MDA2 DEXI
etimologie:
- bicorne MDA2 DEXI MDN '00
- bicornis DEXI
bicorn, bicornurisubstantiv neutru
- 1. Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colțuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- bicorne DEX '09 DEX '98 DN