2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bichiri v vz bicheri

BICHIRÍ, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind. – Et. nec.

BICHIRÍ, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind. – Et. nec.

BICHIRÍ, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A face, a drege sau a întocmi un lucru pe îndelete, încet, migălind; a se mocăi. Moș Nichifor stătuse în loc și nu știu ce bichirea și cisluia primprejurul căruței. CREANGĂ, P. 123.

BICHIRÍ, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind.

bichirì v. Mold. a lucra migălind: bichiria prin prejurul căruței CR. [Tras din Tr. bicher, flăcău chefliu = ung. BETYÁR].

bichirésc v. tr. (cp. cu bitiresc). Mold. nord. Fam. Robotesc, mă învîrtesc nelucrînd ceva hotărît.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bichirí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bichirésc, imperf. 3 sg. bichireá; conj. prez. 3 să bichireáscă

bichirí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bichirésc, imperf. 3 sg. bichireá; conj. prez. 3 sg. și pl. bichireáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: bichirit
bichirit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bichirit
  • bichiritul
  • bichiritu‑
  • bichiri
  • bichirita
plural
  • bichiriți
  • bichiriții
  • bichirite
  • bichiritele
genitiv-dativ singular
  • bichirit
  • bichiritului
  • bichirite
  • bichiritei
plural
  • bichiriți
  • bichiriților
  • bichirite
  • bichiritelor
vocativ singular
plural
Intrare: bichiri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bichiri
  • bichirire
  • bichirit
  • bichiritu‑
  • bichirind
  • bichirindu‑
singular plural
  • bichirește
  • bichiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bichiresc
(să)
  • bichiresc
  • bichiream
  • bichirii
  • bichirisem
a II-a (tu)
  • bichirești
(să)
  • bichirești
  • bichireai
  • bichiriși
  • bichiriseși
a III-a (el, ea)
  • bichirește
(să)
  • bichirească
  • bichirea
  • bichiri
  • bichirise
plural I (noi)
  • bichirim
(să)
  • bichirim
  • bichiream
  • bichirirăm
  • bichiriserăm
  • bichirisem
a II-a (voi)
  • bichiriți
(să)
  • bichiriți
  • bichireați
  • bichirirăți
  • bichiriserăți
  • bichiriseți
a III-a (ei, ele)
  • bichiresc
(să)
  • bichirească
  • bichireau
  • bichiri
  • bichiriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bichiri

  • 1. regional A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind; a se mocăi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: migăli mocăi un exemplu
    exemple
    • Moș Nichifor stătuse în loc și nu știu ce bichirea și cisluia primprejurul căruței. CREANGĂ, P. 123.
      surse: DLRLC

etimologie: